aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Sfinților Apostoli (4, 13-22)
13. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus.
14. Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n’aveau de zis împotrivă.
15. Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,
16. zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceştia? Cum că prin ei s’a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, şi noi nu putem tăgădui.
17. Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta”.
18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască şi nici să mai înveţe în numele lui Iisus.
19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi dacă înaintea lui Dumnezeu este drept să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu;
20. că noi nu putem să nu vorbim despre cele ce-am văzut şi-am auzit”.
21. Iar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip să-i pedepsească, din pricina poporului; că toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse.
22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani.
Din Evanghelia după Ioan (5, 17-24)
17. Iar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”.
18. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
19. Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea şi Fiul asemenea le face.
20. Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă miraţi.
21. Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte.
22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl Carele L-a trimis.
24. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine şi nici unde se duce. Aşa este cu tot cel ce e născut din Duhul”. (Ioan 3:5-8)
După cum explică Hristos în această conversație cu un Nicodim oarecum nedumerit, cu toții suntem chemați să ne naștem, nu numai din trup la nașterea noastră naturală și nu doar din apă și din Duh la botez. Suntem chemați să ne naștem, din nou și din nou, din Duhul. Acest proces adesea repetat de reînnoire și renaștere în Duhul Sfânt nu este însă ceva pe care noi îl putem controla. Pentru că El vine și merge unde voiește și nu putem spune de unde vine, nici încotro se duce.
Această libertate a Duhului stăpânitor și neputința noastră de a controla energiile Sale divine, care ne reînnoiesc și ne reînvie constant, este un fapt revigorant și menit a naște în noi smerenie. Deși ține de mine să rămân deschis harului Său, păstrând curățenia în casa mea cât mai bine posibil, Îl rog cu smerenie să facă restul, ceea ce eu nu pot face pentru mine.
Astăzi recunosc că nu am putere asupra Lui, de unde vine El sau unde se duce. Îi cer cu smerenie: Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
0 Comments