aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Iezechiel (2, 3-10; 3, 1-3)
3. Şi mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la casa lui Israel, la cei ce s’au răzvrătit împotriva Mea; la ei, care s’au răzvrătit împotriva Mea, ei şi părinţii lor, până’n ziua de astăzi.
4. Şi fiindcă ei sunt copii neobrăzaţi şi cu inima împietrită, Eu te trimit la ei, iar tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul:
5. Doar-doar vor auzi ori se vor teme – fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi – şi vor cunoaşte că profet eşti tu între ei.
6. Iar tu, fiul omului, să nu te temi de ei, şi nici să te înspăimânţi de faţa lor – fiindcă ei îşi vor ieşi din minţi şi se vor ridica împotrivă-ţi de jur-împrejur, iar tu locuieşti în mijlocul scorpionilor –, de vorbele lor să nu te temi şi de faţa lor să nu te înspăimânţi, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi.
7. Şi tu le vei grăi cuvintele Mele; doar-doar vor auzi ori se vor teme, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi.
8. Iar tu, fiul omului, ascultă-L pe Cel care-ţi grăieşte; tu să nu te răzvrăteşti, aşa cum face casa răzvrătirii; deschide-ţi gura şi mănâncă ce-ţi dau Eu”.
9. Şi m’am uitat; şi, iată, o mână întinsă spre mine; şi în ea, o carte făcută sul.
10. Şi El a desfăcut-o în faţa mea: era scrisă şi pe dinlăuntru, şi pe dinafară; şi erau scrise în ea plângere şi bocet şi vai.
1. Şi mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă această carte şi du-te şi grăieşte către fiii lui Israel!”
2. Astfel mi-a deschis el gura şi m’a făcut să mănânc cartea.
3. Şi mi-a zis: „Fiul omului, gura ta va mânca şi pântecele tău se va sătura cu această carte care ţi se dă!” Aşa că am mâncat-o; şi-n gura mea era dulce ca mierea.
Din Cartea Ieșirea (2, 11-22)
11. Şi a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fraţii săi, fiii lui Israel, şi le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre fraţii săi, dintre fiii lui Israel.
12. Uitându-se de jur-împrejur şi văzând că nu-i nimeni prin preajmă, el l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
13. A doua zi a ieşit din nou şi a văzut doi evrei certându-se şi i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l baţi tu pe aproapele tău?…”.
14. Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine aşa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?” Şi s’a spăimântat Moise şi a zis: „Ieşit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?”
15. Faraon însă a aflat despre această faptă şi căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de faţa lui Faraon şi s’a dus să locuiască în ţara Madian. Şi dac’a sosit în ţara Madian, s’a oprit la o fântână.
16. Preotul din Madian avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor, Ietro. Şi venind ele acolo, au scos apă până ce-au umplut adăpătorile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor.
17. Dar au venit păstorii şi le-au alungat. Atunci Moise s’a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă şi le-a adăpat oile.
18. Dar când ele au venit la Raguel, tatăl lor, acesta le-a zis: „Cum de-aţi venit voi astăzi atât de devreme?”
19. Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă şi ne-a adăpat oile”.
20. Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-aţi lăsat aşa? Chemaţi-l să mănânce!”
21. Şi a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soţie.
22. Ea a zămislit şi a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom, zicând: „Străin sunt eu în ţară străină”. Şi dac’a zămislit iarăşi, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor şi m’a scăpat din mâna lui Faraon”.
Din Cartea lui Iov (2, 1-10)
1. Şi a fost că’n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la’nfăţişare înaintea Domnului, venit-a şi Diavolul în mijlocul lor să I se’nfăţişeze Domnului.
2. Şi Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?” Iar Diavolul a zis în faţa Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer şi hoinărind de-a lungul şi de-a latul, iată c’am venit”.
3. Şi Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Şi măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-şi piardă averile, el încă se ţine statornic în neprihana lui!”
4. Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru cojoc! Că dacă-i vorba de viaţa lui, dă omul tot ce are.
5. Nu aşa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de osul şi de carnea lui, şi vezi dacă nu te va blagoslovi’n obraz!…”.
6. Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ţi-l dau ţie pe mână; numai de viaţa lui să nu te-atingi!”
7. Diavolul a plecat de dinaintea Domnului şi l-a lovit pe Iov cu bubă rea din tălpi până’n creştet.
8. Şi a luat Iov un ciob ca să-şi radă puroaiele şi s’a aşezat pe gunoi, în afara cetăţii.
9. Şi dac’a trecut o vreme şi înc’o vreme, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: – Iată, încă puţin să mai aştept întru nădejdea mântuirii mele!?… Că iată, amintirea ta s’a şters de pe pământ, şi chiar aceea a feciorilor tăi şi a fiicelor tale, pe care’n dureri şi chinuri iam purtat în pântece şi pentru care’n zadar cu osteneli m’am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică şi umblu din loc în loc şi din casă’n casă, aşteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile şi de durerile ce mă cuprind acum… Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, şi mori!”
10. Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbeşti tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda şi pe cele rele?…”. Şi’n toate aceste întâmplări ce s’au petrecut asupră-i, nimic n’a greşit Iov cu buzele sale’n faţa lui Dumnezeu.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând: „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit şi, venind cel care v’a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă. Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”. (Luca 14:7-11)
Iată că aici Domnul îmi oferă o mică lecție despre etichetă. Ceea ce îmi spune El este, în principiu: „Nu face din nunta altcuiva o chestiune legată de persoana ta!” Acest lucru poate părea evident – totuși, El știe că trebuie rostit. Poate că este ceva prostesc, însă atât de omenesc, să transformi orice ocazie socială, ca și viața în general, într-un exercițiu de autoevaluare, în ceva prin care speri să obții cinstire sau recunoaștere din partea celorlalți.
Dar Domnul îmi spune: „Nu te îngriji de aceasta. Caută să arăți cinste celorlalți, punându-i pe primul loc, iar Gazda (Dumnezeu) se va ocupa de restul.” Calea smereniei mă eliberează de frustrările autoevaluării și mă așază la locul de cinste la masa Lui.
0 Comments