aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (40, 18-31)
18. Cu cine L-aţi asemuit voi pe Domnul? şi cu ce asemănare L-aţi asemuit?
19. Tâmplarul oare n’a făcut un chip? sau argintarul, după ce-a topit aurul, nu l-a poleit şi l-a făcut asemănare?
20. Căci tâmplarul alege lemn care nu putrezeşte şi cu înţelepciune va chibzui cum îşi va alcătui chipul astfel ca el să nu se zdruncine.
21. Oare nu veţi cunoaşte? oare nu veţi auzi? oare nu v’a spus de la’nceput? N’aţi cunoscut voi temeliile pământului?
22. El este Cel ce-i ţine pământului rotundul; acei ce-l locuiesc sunt ca nişte lăcuste; El este Cel care a alcătuit cerul ca pe o cămară şi ca pe un cort l-a’ntins să fie locuinţă;
23. Cel ce a pus principi să fie domni peste nimic şi ca pe o nimica a făcut pământul.
24. Căci ei nu vor sădi şi nici vor semăna şi nici că rădăcina lor se va prinde în pământ; El a suflat asupră-le, iar ei s’au veştejit şi viforul îi va duce ca pe nişte uscături.
25. Acum, dar, cu cine M’aţi asemănat pentru ca Eu să fiu înălţat? a zis Cel-Sfânt.
26. Cătaţi în sus cu ochii voştri şi vedeţi: Cine-a făcut ca toate acestea să se vadă?: El, Cel ce e cauza propriei Sale frumuseţi; El pe toate le cheamă pe nume prin slava Sa cea mare şi prin tăria puterii Sale: Ţie nimic nu ţi-a rămas ascuns.
27. Oare vei zice tu, Iacobe, ceea ce ai spus tu, Israele: „Ascunsă mi-i calea de Dumnezeu; Dumnezeu mi-a luat dreptatea şi S’a îndepărtat!”?
28. Şi acum, oare n’ai cunoscut? oare n’ai auzit?! Dumnezeu Cel-Veşnic, Dumnezeu, Cel ce a rânduit marginile pământului, El nu va flămânzi şi nici va osteni şi nimeni niciodată nu-I izvodeşte gândul.
29. El dă întărire celor flămânzi şi întristare celor ce nu sufăr.
30. Căci pruncii vor flămânzi şi tinerii vor osteni şi cei aleşi vor fi lipsiţi de vlagă;
31. dar cei ce-L aşteaptă pe Dumnezeu îşi vor împrospăta puterea; ca vulturii se vor întraripa, vor alerga şi nu vor osteni, vor merge şi nu vor flămânzi.
Din Cartea Facerii (15, 1-15)
1. După aceea fost-a’n vedenie cuvântul Domnului către Avram şi a zis: „Nu te teme, Avrame; Eu sunt scutul tău, iar răsplata ta va fi foarte mare”.
2. Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce oare-mi vei da? Că iată, eu mă duc fără să am copil, iar Masek, fiul slujnicei mele, Eliezer din Damasc…”.
3. Şi a zis Avram: „De vreme ce nu mi-ai dat urmaşi, iată că sluga mea mă va moşteni!”
4. Şi de’ndată s’a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu acela te va moşteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moşteni!”
5. Şi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra”; şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta!”
6. Şi Avram I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s’a socotit ca dreptate.
7. Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care te-a scos pe tine din Urul Caldeilor pentru ca să-ţi dea pământul acesta să-l moşteneşti”.
8. Şi a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, din ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?”
9. Iar [Domnul] i-a zis: „Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!”
10. Şi le-a luat [Avram] pe acestea toate, le-a tăiat în două şi a pus jumătăţile una în faţa alteia; dar păsările nu le-a tăiat în două.
11. Iar păsările de pradă năvăleau asupra leşurilor, dar Avram le alunga.
12. Şi’ntru asfinţitul soarelui a căzut peste Avram un somn greu, şi iată că ’ntuneric şi frică mare l-au cuprins.
13. Şi atunci a zis [Domnul] către Avram: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor fi străini într’o ţară care nu-i a lor; robiţi vor fi şi apăsaţi timp de patru sute de ani;
14. dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca; după aceea ei vor ieşi de acolo, cu avere multă.
15. Cât despre tine: te vei petrece’n pace către părinţii tăi şi îngropat vei fi la mândre bătrâneţi.
Din Proverbele lui Solomon (15, 7-19)
7. Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă, dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite.
8. Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite.
9. Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate.
10. Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine.
11. Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor?
12. Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii.
13. Când inima e veselă, faţa înfloreşte, dar când e strânsă, se posomorăşte.
14. Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul.
15. Ochii celor răi aşteaptă’ntotdeauna ce e rău, dar cei buni întotdeauna sunt liniştiţi.
16. Mai bună e o porţie mică cu frica de Domnul decât vistierii bogate fără această frică.
17. Mai bun e ospăţul de legume cu prietenie şi bunătate decât carnea de viţel la o masă cu ură.
18. Omul mânios aţâţă certuri, dar cel domol le potoleşte şi pe cele ce-ar fi să fie.
19. Omul domol va stinge certurile, dar cel necredincios mai mult le întărâtă.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)
Așadar, iată un alt pasaj minunat din Cartea Apocalipsei, pe care chiar nu o citesc destul de des. Îmi este mai familiar pasajul din Evanghelia după Matei, în care Domnul îmi spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7:7). Dar aici, în Apocalipsa, El îmi reamintește următorul fapt: fie că cer, caut sau bat, El se află întotdeauna la ușa mea, bătând și chemându-mă să deschid și să-L primesc înăuntru. El este acolo, gata să Se dăruiască deplin pentru acei cineva care aud vocea Lui. El este întotdeauna dispus să facă aceasta, chiar și atunci când noi nu o facem.
Astăzi doresc să-I aud vocea, lăsându-L înăuntru și eliberându-mă de frica de sine și încrederea în sine. Astăzi cinez împreună cu El și El cu mine, la masa cuvântului Său, care mă hrănește de-a lungul zilei mele.
0 Comments