aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (37, 33-38; 38, 1-6)
33. De aceea, aşa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într’însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i şi nici cu şanţ o va împresura;
34. ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce şi în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul.
35. Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s’o mântuiesc şi de dragul lui David, robul Meu”.
36. Şi a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; când s’au sculat dimineaţa, au găsit toate aceste trupuri moarte.
37. Iar Senaherib, regele Asirienilor, s’a întors şi a plecat şi a locuit în Ninive.
38. Şi’n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon.
1. Şi a fost în vremea aceea că Iezechia s’a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa’n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi”.
2. Iar Iezechia s’a întors cu faţa la perete şi I s’a rugat Domnului, zicând:
3. „Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – şi cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi”. Şi a plâns Iezechia cu plângere mare.
4. Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5. „Du-te şi spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani.
6. Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor şi de dragul acestei cetăţi te voi ocroti.
Din Cartea Facerii (13, 12-18)
12. Avram s’a aşezat în ţinutul Canaan, iar Lot s’a aşezat în cetăţile din câmpie; şi şi-a întins corturile până la Sodoma.
13. Dar oamenii Sodomei erau răi şi mari păcătoşi împotriva lui Dumnezeu.
14. Deci a zis Domnul către Avram, după ce Lot se despărţise de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti acum, caută spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi spre apus,
15. că tot pământul pe care-l vezi ţi-l voi da, ţie şi seminţiei tale, pentru vecie.
16. Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra şi pe urmaşii tăi.
17. Scoală-te; cutreieră pământul acesta’n lung şi’n lat, că ţie ţi-l voi da!”
18. Şi strămutându-şi Avram corturile, a venit şi s’a aşezat la stejarul Mamvri, care este la Hebron; şi I-a zidit acolo un jertfelnic Domnului.
Din Proverbele lui Solomon (14, 27-35; 15, 1-14)
27. Porunca Domnului e izvor de viaţă, şi pe cel ce o are îl va face să se ferească de laţul morţii.
28. Slava unui rege e o naţiune numeroasă, iar împuţinarea poporului înseamnă prăbuşirea celui puternic.
29. Omul cel mult-răbdător e mult şi în lucrarea minţii, dar omul nerăbdător e lipsit de minte.
30. Omul blând e doctor al inimii, dar inima zglobie e un vierme al oaselor.
31. Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut, dar cel care-l miluieşte pe sărac, acela Îl cinsteşte.
32. Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate, dar cel ce-şi pune încrederea în credinţa lui, acela e drept.
33. În inima cea bună a omului se află înţelepciunea, dar în inima celor lipsiţi de minte totul e totuna.
34. Dreptatea înalţă neamul, dar păcatele împuţinează seminţiile.
35. Un slujitor grijuliu îi este bineplăcut regelui şi prin buna lui purtare îndepărtează necinstea.
1. Mânia îi ucide chiar şi pe înţelepţi; un răspuns potolit însă îndepărtează furia, în timp ce un cuvânt aspru o aprinde.
2. Limba înţelepţilor ştie ce e bun, dar gura nemintoşilor strigă ce e rău.
3. Pretutindeni ochii Domnului îi cuprind şi pe cei răi, şi pe cei buni.
4. Vindecarea limbii e pom de viaţă, iar cel ce o păstrează se va umple de duh.
5. Cel fără minte îşi bate joc de învăţătura tatălui său, dar cel ce-i păzeşte porunca e mai înţelept. În dreptatea prisositoare este multă putere, dar necredincioşii vor fi smulşi din pământ cu rădăcini cu tot.
6. În casele drepţilor e tărie multă, dar roadele necredincioşilor vor pieri.
7. Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă, dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite.
8. Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite.
9. Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate.
10. Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine.
11. Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor?
12. Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii.
13. Când inima e veselă, faţa înfloreşte, dar când e strânsă, se posomorăşte.
14. Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!” Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Iisus i-a zis: „Pentru că M’ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut!” (Ioan 20:24-29)
Vestea Învierii a fost menită să fie răspândită de martori oculari. primii care primesc vestea sunt femeile, dar mîrturia lor nu este crezută de ucenici. Apoi ucenicii sunt vizitați de Domnul înviat, când sunt adunați cu toții, cu excepția lui Toma, iar ei îi transmit știrea lui Toma. Dar el nu crede mărturia celorlalți, cerând mai multe dovezi. Prin urmare, Domnul înviat vine la ei din nou, când Toma este prezent, trecând prin ușile încuiate, și-i dă acestui ucenic ceea ce cere. Cu toate acestea, Hristos îl mustră pe Toma pentru că nu a crezut; pentru că nu a avut încredere în mărturia celorlalți. Domnul le-a cerut ucenicilor să aibă încredere unul în celălalt, pentru că încrederea reciprocă era esențială pentru unitatea lor în credință, ca Biserică.
Astăzi observ că Domnul a încredințat mesajul Său martorilor umani, pentru a ne învăța să avem încredere unii în ceilalți; să ne întărim unii pe ceilalți în credință. Astfel credința mea îmi este dată și întărită în mine prin alții. În ciuda ușilor încuiate ale temerilor sau îndoielilor mele, Domnul intră în viața mea și prin părtășia cu ceilalți oameni.
0 Comments