aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (28, 14-22)
14. De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, bărbaţi necăjiţi, şi voi, mai-marii poporului din Ierusalim.
15. De vreme ce voi aţi zis: „Făcut-am un legământ cu iadul şi o înţelegere cu moartea: furtună năprasnică de va trece, ea nu va veni peste noi; din minciună ne-am făcut nădejde şi de minciună vom fi ocrotiţi”,
16. de aceea, aşa zice Domnul: – Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o piatră de mare preţ, anume aleasă, o piatră pentru capul unghiului, o piatră nestemată pentru temeliile lui; şi cel ce va crede în El nu se va ruşina.
17. Şi voi face ca judecata să fie spre nădejde, iar mila Mea va fi pentru cumpenele drepte; iar voi, cei ce zadarnic nădăjduiţi în minciună, cum că furtuna nicicum nu va da peste voi
18. decât dacă vi s’ar strica legământul cu moartea şi dacă nădejdea voastră în iad n’ar mai sta în picioare, ei bine, dacă furtună năprasnică va veni peste voi, de ea veţi fi culcaţi la pământ;
19. ori de câte ori va trece, vă va lua la vale; dimineaţă de dimineaţă ea va trece ziua, iar noaptea fi-va nădejde rea. Învăţaţi-vă să auziţi,
20. voi, cei necăjiţi; noi nu putem să ne batem, noi înşine suntem prea slabi pentru a ne aduna.
21. Că în muntele necredincioşilor Se va ridica Domnul, şi în Valea Gabaonului va fi; lucrurile Sale Şi le va face cu mânie, chiar un lucru plin de amărăciune, şi mânia Lui va lucra neobişnuit, şi amărăciunea Lui neobişnuită va fi.
22. De aceea, nu vă veseliţi, şi nici legăturile voastre să nu se facă puternice, căci am auzit de lucruri isprăvite şi retezate de Domnul Atotţiitorul, pe care El le va face pe’ntregul pământ.
Din Cartea Facerii (10, 32; 11, 1-9)
32. Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmaşii lor şi după naţiile lor. Din ele s’au răspândit insulele neamurilor pe pământ după potop.
1. Pământu’ntreg avea pe-atunci o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
2. Şi a fost că, pornind din părţile Răsăritului, oamenii au găsit un şes în ţara Şinear şi s’au aşezat acolo.
3. Şi au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi şi să le ardem în foc!” Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4. Şi au zis: „Hai să ne clădim un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer, şi să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe faţa ’ntregului pământ!”
5. Şi S’a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor şi au toţi o singură limbă; şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7. Hai să ne pogorâm şi acolo să le încâlcim graiul, pentru ca unul altuia să nu-şi mai înţeleagă limba”.
8. Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe faţa ’ntregului pământ şi ei au încetat să mai zidească cetatea şi turnul.
9. E pricina pentru care cetatea aceea s’a numit Babilon, pentru că acolo a încâlcit Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul Dumnezeu pe toată faţa pământului.
Din Proverbele lui Solomon (13, 19-25; 14, 1-6)
19. Învăţătura îndepărtează sărăcia şi ocara, iar cel ce şi-a însuşit mustrările va fi slăvit.
20. Dorinţele credincioşilor îndulcesc sufletul, dar lucrurile necredincioşilor sunt departe de cunoaştere.
21. Cel ce umblă cu înţelepţii înţelept va fi, dar cel ce umblă cu descreieraţii, aşa va fi cunoscut.
22. Pe păcătoşi îi urmăreşte răul, dar pe cei drepţi îi va ajunge binele.
23. Omul bun îşi va lăsa moştenitori pe fiii fiilor, dar bogăţia necredincioşilor e strânsă pentru cei drepţi.
24. Drepţii vor petrece mulţi ani în bogăţie, dar nedrepţii degrab vor pieri.
25. Cel ce cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cel care-l iubeşte îl mustră cu grijă.
1. Femeile înţelepte zidesc case, dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei.
2. Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce’n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul.
3. Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie, dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe aceştia.
4. Unde nu sunt boi, ieslea e curată, dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului.
5. Martorul de bună-credinţă nu minte, dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni.
6. La cei răi vei căuta înţelepciunea şi nu o vei afla, dar priceperea e lesne de găsit la cei înţelepţi.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca s’o sfinţeşti. Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile, dar ziua a şaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă…” (Ieşirea 20:8-10)
Porunca a patra, indiferent dacă închin Sâmbăta sau Duminica Domnului, îmi amintește de o regulă din ce în ce mai grea. Și aceasta este regula de a găsi momentul și locul potrivit pentru muncă și odihnă. Este din ce în ce mai greu din cauza culturii 24/7 a internetului, care a fost numit „o cultură a întreruperii”. Programul meu este ușor perturbat de fluxul constant și haotic de informații și de comunicare, setată întotdeauna pe on, câtă vreme sunt conectat cu toată lumea și peste tot online.
Există ceva în viața mea care contracarează în special timpul și spațiul dezordonat al internetului. Și acel ceva este liturghia. La slujbele Bisericii sunt expus unui flux de informații liniar, nu haotic, pe care trebuie să-l contemplu în rugăciune, împreună cu alții, conectându-mă cu ei. Și fac acest lucru într-un spațiu specific, fizic, al unei biserici. Cred că acesta este motivul pentru care regula mersului la biserică este din ce în ce mai greu de îndeplinit și chiar străină multora dintre noi, cei cufundați în cultura internetului. Este dificil chiar și pentru oamenii de credință.
Astăzi Îi voi cere lui Dumnezeu înțelepciune și discernământ, ca să-mi pot gestiona timpul după voia Lui. Nu voi respinge motivul înțelept din spatele regulii de a merge la biserică fără a mă gândi la asta. Atunci când vin la biserică, mi se oferă o mână de ajutor în provocările pe care le întâmpin în strădania de a-mi orândui timpul, eliberat fiind de telefonul meu măcar pentru câteva clipe.
0 Comments