aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (26, 1-21; 27, 1-7)
1. În ziua aceea vor cânta cântarea aceasta în ţara Iudeii: – Iată o cetate tare, şi El va face ca zidul şi meterezele ei să fie mântuirea noastră.
2. Deschideţi porţile să intre poporul care păzeşte dreptatea şi păzeşte adevărul,
3. cel ce apără adevărul şi păzeşte pacea; că în Tine, Doamne,
4. în Tine am nădăjduit de-a pururi, în Tine, Dumnezeul Cel mare, Cel veşnic,
5. Cel ce i-ai smerit, coborându-i, pe cei ce locuiesc întru cele înalte; Tu vei dărâma cetăţi puternice, pân’la pământ le vei prăbuşi;
6. şi vor călca pe ele picioarele celor blânzi şi paşii celor smeriţi.
7. Calea binecredincioşilor netedă s’a făcut, gata e calea binecredincioşilor.
8. Căci calea Domnului judecată este; întru numele Tău am nădăjduit şi’ntru amintirea Ta
9. din dorul sufletului nostru. Spre Tine, Dumnezeule, de noapte caută sufletul meu, căci lumină pe pământ sunt poruncile Tale; învăţaţi-vă dreptatea, voi, cei ce locuiţi pământul!
10. Căci necredinciosul e părăsit; nimeni care nu va învăţa ce e dreptatea pe pământ nu va putea săvârşi adevărul. Ducă-se de aici necredinciosul, ca să nu vadă slava Domnului!
11. Doamne, înalt este braţul Tău, ei însă n’au ştiut-o; dar când o vor cunoaşte se vor ruşina; poporul neştiutor va fi cuprins de râvnă, iar acum focul îi va mistui pe cei potrivnici.
12. Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne pace, că pe toate ni le-ai dat.
13. Doamne, Dumnezeul nostru, fă-ţi din noi agoniseala Ta! Doamne, în afară de Tine pe un altul nu-l ştim, numele Tău îl numim.
14. Dar morţii viaţă nu vor vedea şi nici doctorii în nici un chip nu-i vor învia; de aceea mânie ai adus asupră-le şi i-ai nimicit şi pe toţi bărbaţii lor i-ai luat de la ei;
15. adu, Doamne, mai multe rele asupră-le, adu mai multe rele asupra slăviţilor pământului!
16. Doamne, în necaz ne-am adus aminte de Tine, în mic necaz certarea Ta ne-a fost.
17. Ca o femeie’n chinuri când e să nască şi strigă’ntru durerea ei, aşa I-am fost noi Celui iubit al Tău.
18. De frica Ta, Doamne, noi am zămislit şi ne-am chinuit şi suflul mântuirii Tale l-am născut, pe care noi pe pământ l-am săvârşit; noi nu vom cădea, dar vor cădea toţi cei ce locuiesc pământul.
19. Morţii vor învia, cei din morminte se vor scula şi cei ce sunt în pământ se vor veseli; că roua de la Tine le este vindecare, dar pământul necredincioşilor va pieri.
20. Mergi, poporul Meu, intră’n cămările tale, închide-ţi uşa, ascunde-te puţin, cât de cât, până ce mânia Domnului va fi trecut.
21. Că, iată, din locaşul Său cel sfânt va aduce Domnul mânie peste locuitorii pământului; la rândul său, pământul îşi va da pe faţă sângele şi nu-i va mai ascunde pe cei ucişi.
1. În ziua aceea va aduce Dumnezeu sabia cea sfântă şi mare şi puternică asupra balaurului, a şarpelui ce fuge, asupra balaurului, a şarpelui încolăcit, şi va ucide balaurul.
2. În ziua aceea va fi o vie frumoasă şi un dor de a-i cânta o cântare:
3. Cetate tare sunt eu, cetate împresurată; zadarnic o voi uda, că noaptea-i ca şi cum n’ar fi, iar ziua zidul va cădea.
4. E cineva să nu şi-o fi dorit? Cine-i acel ce mă va pune să duc eu grija paielor din câmp? Din pricina acestui război am lepădat-o; de aceea făcut-a Domnul asupră-i toate câte El a rânduit.
5. Sunt arsă scrum. Cei ce locuiesc în ea strigă: – Să facem pace cu El, să facem pace!
6. Cei care vin sunt fiii lui Iacob; Israel va odrăsli şi va înflori şi de rodul său va fi plină lumea.
7. Fi-va el lovit aşa cum a lovit? fi-va el ucis aşa cum a ucis?
Din Cartea Facerii (9, 18-29; 10, 1)
18. Iar fiii lui Noe care au ieşit din corabie erau Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan.
19. Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe; din ei s’au răspândit [oamenii] pe ’ntregul pământ.
20. Noe a prins a fi lucrător de pământ şi a sădit vie.
21. Şi a băut vin şi s’a îmbătat şi s’a dezvelit în cortul său.
22. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, le-a spus celor doi fraţi ai săi.
23. Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o amândoi pe umeri şi, mergând cu spatele’nainte, au acoperit goliciunea tatălui lor; cum ei îşi aveau feţele întoarse înapoi, n’au văzut goliciunea tatălui lor.
24. Când Noe s’a trezit din vin, a înţeles ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr,
25. şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Robul robilor le va fi el fraţilor săi!”
26. Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan să fie robul său;
27. să-l înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască’n corturile lui Sem, iar Canaan să le fie slugă”.
28. După potop, Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani.
29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani; şi a murit.
1. Iată-i pe urmaşii fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s’au născut fii după potop.
Din Proverbele lui Solomon (12, 23-28; 13, 1-10)
23. Urâciune Îi sunt Domnului buzele mincinoase, dar cel ce lucrează cu credincioşie Îi e bine primit.
24. Omul care cunoaşte e tron al priceperii, dar inima nebunilor întâmpinată va fi cu blesteme.
25. Mâna celor aleşi va dobândi cu uşurinţă stăpânire, dar cei vicleni vor fi de pradă.
26. Un cuvânt înfricoşător înfricoşează inima dreptului, dar o veste bună îl înveseleşte.
27. Cel ce hotărăşte drept îşi devine sieşi prieten, dar gândurile necredincioşilor sunt lipsite de milă. Pe cei ce păcătuiesc îi vor ajunge relele, iar calea necredincioşilor îi va duce aiurea.
28. Omul viclean nu va nimeri vânatul, dar omul curat e o avere scumpă.
1. Copilul isteţ e ascultător faţă de tatăl său, dar cel neascultător se va nimici.
2. Omul bun va mânca din roadele dreptăţii, dar vieţile nelegiuiţilor se vor sfârşi de timpuriu.
3. Cel ce-şi păzeşte gura, sufletul şi-l păzeşte; dar cel care-şi pripeşte buzele, frică-şi va aduce sieşi.
4. Cel fără nici o treabă o duce’ntr’o poftă, dar mâinile celor harnici se află’n luare-aminte.
5. Omul drept urăşte vorba nedreaptă, dar necredinciosul e ruşinat şi n’are încredere.
6. Dreptatea îi păzeşte pe cei lipsiţi de răutate, dar pe cei necredincioşi îi face răi păcatul.
7. Sunt unii care, neavând nimic, se îmbogăţesc, şi sunt alţii care se umilesc în mijlocul multor bogăţii.
8. Bogăţia omului e răscumpărarea vieţii lui, dar săracul nu suferă ameninţarea.
9. Drepţii au pururea lumină, dar lumina necredincioşilor se va stinge. Sufletele viclene se rătăcesc în păcate, dar drepţii au îndurare şi miluiesc.
10. Omul rău cu sudalmă face răul, dar cei ce se cunosc pe ei înşişi sunt înţelepţi.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus.” (Luca 23:26)
Unul dintre aspectele cele mai dureroase și smerite ale purtării crucii este faptul că noi înșine putem fi cei care poartă crucea altcuiva. Sau ca altcineva să o poarte pe a noastră. Această situație, oricât de smerită sau umilitoare ar putea fi, este cinstită de precedentul dătător de viață al Pătimirii Domnului nostru. El era atât de slăbit în acel moment, după ce fusese bătut și torturat în diferite alte chipuri, încât soldații romani l-au pus pe Simon din Cirene să-I ducă crucea. Soldații aveau această putere.
De ce? Pentru că El a voit acest lucru. Atât „slăbiciunea” Lui, pe de o parte, cât și „puterea” soldaților romani, pe de altă putere, sunt voite de El. Fie ca astăzi să primesc voia Sa în această călătorie a purtării propriei cruci, din aceasta putând să facă parte o teribilă slăbiciune – a mea sau a celuilalt.
0 Comments