Rugăciune a Sf. Efrem Sirul
Duhul curăției (σωφροσυνη), al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale!

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (9, 7-20)

7. Moarte a trimis Domnul asupra lui Iacob şi a venit asupra lui Israel.
8. Şi tot poporul lui Efraim şi cei ce locuiesc în Samaria vor cunoaşte, ei, cei ce’n trufie şi’n inimă semeaţă zic:
9. „Cărămizile au căzut, ci veniţi, să cioplim pietre şi să tăiem duzi şi cedri. şi să ne zidim turnuri!…”.
10. Şi Domnul îi va zdrobi pe cei ce se ridică’mpotriva Lui pe muntele Sionului, iar pe vrăjmaşii Săi îi va risipi:
11. Siria de la Soare-Răsare şi pe Elinii de la Soare-Apune, cei ce-l mănâncă pe Israel cu toată gura. Pentru toate acestea, mânia Lui nu s’a dus, ci mâna Sa e încă înaltă.
12. Dar poporul nu s’a întors până ce a fost lovit; ei pe Domnul nu L-au căutat.
13. Aşa că Domnul a luat de la Israel capul şi coada, ce e mare şi ce e mic, într’o singură zi:
14. omul bătrân şi cei ce cată la faţa omului (aceştia sunt capul), profetul care învaţă fărădelegea (aceştia sunt coada).
15. Şi cei ce-l fericesc pe poporul acesta îl vor amăgi şi-l vor amăgi până ce-l vor înghiţi.
16. De aceea Domnul nu Se va veseli de tinerii lor, nici nu va avea milă de orfanii şi văduvele lor, că toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi fiece gură nedreptate grăieşte. Pentru toate acestea, mânia Lui nu s’a dus, ci mâna Sa e încă înaltă.
17. Ca focul va arde fărădelegea, în foc se va mistui ca iarba uscată, în desişurile pădurii va arde şi toată preajma dealurilor o va înghiţi.
18. De aprinderea mâniei Domnului pământu’ntreg se-aprinde şi ars ca de foc va fi poporul. Nici un om nu va avea milă de fratele său,
19. ci se va răsuci spre dreapta fiindcă-i va fi foame şi va mânca din cele ce-s de-a stânga; şi nu se va sătura omul mâncând carnea braţului său.
20. Că va mânca Manase carnea lui Efraim şi Efraim pe a lui Manase, căci ei împreună îl vor împresura pe Iuda. Pentru toate acestea, mânia Lui nu s’a dus, ci mâna Sa e încă înaltă.

Din Cartea Facerii (7, 6-9)

6. Iar Noe era de şase sute de ani când a venit potopul – apele – asupra pământului.
7. Şi Noe şi fiii săi şi femeia sa şi femeile fiilor săi au intrat în corabie ca să scape de apele potopului.
8. Şi din păsările curate şi din păsările necurate şi din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate şi din fiare şi din toate cele ce se târăsc pe pământ,
9. parte bărbătească şi parte femeiască, două câte două au intrat cu Noe în corabie, aşa cum Dumnezeu îi poruncise lui.

Din Proverbele lui Solomon (9, 12-18)

12. Fiule, dacă eşti înţelept pentru tine, înţelept vei fi şi pentru vecinii tăi; dar dacă te dovedeşti rău, singur îţi vei purta răul. Cel ce se reazemă pe minciună, acela păstoreşte vânturile şi tot aşa se ţine după păsări zburătoare; fiindcă el a părăsit căile propriei sale vii şi osia gospodăriei sale a abătut-o de la drumul cel drept; el umblă prin pustiu fără de apă şi prin pământ făcut pentru secetă, şi nerodire-şi adună cu mâinile.
13. Femeia nemintoasă, obraznică şi neruşinată se face că-i lipseşte dumicatul,
14. se aşază în uşa casei sale pe un scaun cu faţa spre uliţă
15. chemându-i pe trecători şi pe cei ce merg de-a dreptu’n drumul lor:
16. „Cel care’ntre voi e mai zăbăuc, să treacă pe la mine; iar celor nemintoşi le poruncesc, zicând:
17. – Atingeţi-vă dulce de pâinea tăinuită şi de apa cea dulce a furtului!”
18. Acela nu ştie că muritorii acolo mor, lângă ea, şi că’n fundul iadului se duc.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Cuvântul grecesc σωφροσυνη este adesea tradus prin castitate, care, precum cuvântul slavon cistota, ne duce cu gândul la abstinență totală, la o abținere totală de la actul sexual. Astfel, el are tendința să izoleze sau chiar să excludă toate problemele legate de sexualitate din imaginea de ansamblu a călătoriei noastre spirituale. Dar cuvântul σωφροσυνη înseamnă mult mai mult. Aici traducerea lui în limba slavonă ne este de folos: în slavonă, cuvântul este tradus prin țelomudrie, care, literal, îmseamnă curăție, sănătate sufletească desăvârșită, marcată prin cumpătare și echilibru. Acest cuvânt plasează problemele legate de sexualitate acolo unde este locul lor: în cadrul imaginii de ansamblu a călătoriei noastre spre mântuire.

Chestiunile legate de sexualitate devin problematice și „păcătoase” atunci când dobândesc o anumită independență, separate de curăția și cumpătarea cu care ne raportăm la Dumnezeu. La urma urmelor, Dumnezeu cunoaște această latură a umanității noastre, fiindcă El a creat-o ca pe unul dintre darurile Sale. Deci chestiunile în materie sexuală, inclusiv dorința sexuală nepotrivită, trebuie să fie aduse în fața lui Dumnezeu, predate lui Dumnezeu și analizate, ca orice altceva, în lumina altor daruri ale Duhului Sfânt, precum dragostea, credința, răbdarea, recunoștința și smerenia.
Să ne punem nouă înșine întrebările potrivite cu privire la aceste probleme, pentru ca ele să nu dobândească o existență independentă: Am lăsat cumva egoismul, nesinceritatea, dorința fizică, setea de putere, plictiseala și așa mai departe să ne pervertească comportamentul sexual? Ne-am pus pe noi înșine mai întâi și nu i-am respectat pe ceilalți? Sau nu ne-am respectat pe noi în aceste privințe?
Vreau să aduc lumina Lui în acest aspect al vieții mele și să las harul Lui iubitor să călăuzească modul în care mă raportez la acesta.