aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (9, 7-20)
7. Moarte a trimis Domnul asupra lui Iacob si a venit asupra lui Israel.
8. si tot poporul lui Efraim si cei ce locuiesc in Samaria vor cunoaste, ei, cei ce’n trufie si’n inima semeata zic:
9. „Caramizile au cazut, ci veniti, sa cioplim pietre si sa taiem duzi si cedri. Și sa ne zidim turnuri!…”.
10. Și Domnul ii va zdrobi pe cei ce se ridica’mpotriva Lui pe muntele Sionului, iar pe vrajmasii Sai ii va risipi:
11. Siria de la Soare-Rasare si pe Elinii de la Soare-Apune, cei ce-l mananca pe Israel cu toata gura. Pentru toate acestea, mania Lui nu s’a dus, ci mana Sa e inca inalta.
12. Dar poporul nu s’a intors pana ce a fost lovit; ei pe Domnul nu L-au cautat.
13. Asa ca Domnul a luat de la Israel capul si coada, ce e mare si ce e mic, intr’o singura zi:
14. omul batran si cei ce cata la fata omului (acestia sunt capul), profetul care invata faradelegea (acestia sunt coada).
15. Și cei ce-l fericesc pe poporul acesta il vor amagi si-l vor amagi pana ce-l vor inghiti.
16. De aceea Domnul nu Se va veseli de tinerii lor, nici nu va avea mila de orfanii si vaduvele lor, ca toti sunt nelegiuiti si rai si fiece gura nedreptate graieste. Pentru toate acestea, mania Lui nu s’a dus, ci mana Sa e inca inalta.
17. Ca focul va arde faradelegea, in foc se va mistui ca iarba uscata, in desisurile padurii va arde si toata preajma dealurilor o va inghiti.
18. De aprinderea maniei Domnului pamantu’ntreg se-aprinde si ars ca de foc va fi poporul. Nici un om nu va avea mila de fratele sau,
19. ci se va rasuci spre dreapta fiindca-i va fi foame si va manca din cele ce-s de-a stanga; si nu se va satura omul mancand carnea bratului sau.
20. Ca va manca Manase carnea lui Efraim si Efraim pe a lui Manase, caci ei impreuna il vor impresura pe Iuda. Pentru toate acestea, mania Lui nu s’a dus, ci mana Sa e inca inalta.
Din Cartea Facerii (7, 1-5)
1. Şi Domnul Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci pe tine te-am văzut că eşti drept înaintea Mea în neamul acesta.
2. Din toate animalele curate vei lua cu tine câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.
3. De asemenea, din păsările cerului cele curate să iei câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările cele necurate, câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi lor soiul pe faţa’ntregului pământ.
4. Căci încă şapte zile, şi Eu voi face să plouă pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi pierde de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”.
5. Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu.
Din Proverbele lui Solomon (8, 32-36; 9, 1-11)
32. Acum asadar, fiule, asculta-ma:
33. Fericit e barbatul care ma asculta
34. si fericit e omul care pazeste caile mele, zilnic priveghind la usile mele, asteptand la pragurile intrarilor mele.
35. Ca iesirile mele sunt iesiri de viata si [in ele] se pregateste bunavoire de la Domnul.
36. Dar cei ce pacatuiesc impotriva mea isi pangaresc sufletele, iar cei ce ma urasc pe mine, ei moartea o iubesc”.”
„1. intelepciunea si-a zidit siesi casa si pe sapte stalpi a intarit-o;
2. jertfele si le-a injunghiat, vinul si l-a dres in pahar si masa si-a pregatit-o;
3. slugile si le-a trimis sa faca’nalta strigare la pahar, zicand:
4. „Cel simplu, neinvatat, sa treaca pe la mine!” Iar celor nemintosi le-a zis:
5. „Veniti si mancati painea mea si beti vinul pe care l-am dres pentru voi!
6. Lasati deoparte nerozia si veti trai, pentru ca in veac sa imparatiti; cautati lucrarea mintii, ca sa puteti trai, si drept calauziti-va intelegerea prin cunoastere”.
7. Cel care-i cearta pe cei rai isi va atrage dispreț, iar cel care-l mustra pe cel necurat se necinsteste pe sine.
8. Nu-i mustra pe cei rai, ca sa nu te urasca; mustra-l pe cel intelept, si el te va iubi.
9. Deschide-i inteleptului o cale, si el va fi mai intelept; invata-l pe cel drept sa cunoasca, si el mai multa cunoastere isi va dobandi.
10. inceputul intelepciunii e frica de Domnul, iar sfatul celor sfinti e cunoasterea; caci a cunoaste legea e datul cugetului bun;
11. ca’n acest chip vei trai mult si anii vietii tale ti se vor adauga.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Noe a prins a fi lucrător de pământ şi a sădit vie. Şi a băut vin şi s’a îmbătat şi s’a dezvelit în cortul său. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, le-a spus celor doi fraţi ai săi. Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o amândoi pe umeri şi, mergând cu spatele’nainte, au acoperit goliciunea tatălui lor; cum ei îşi aveau feţele întoarse înapoi, n’au văzut goliciunea tatălui lor. Când Noe s’a trezit din vin, a înţeles ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr, şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Robul robilor le va fi el fraţilor săi!” (Facerea 9:20-25)
Acest pasaj, despre expunerea goliciunii tatălui, se citește în Biserică în Miercurea din a patra săptămână a Postului Mare. Și el taie ca un cuțit, mai ales în zilele noastre. Fiindcă astăzi adesea sunt tentat să mă grăbesc să expun și să analizez fiecare aspect al „goliciunii” părinților care ne sunt dați, mai ales al celor din Biserică. Mă simt îndreptățit să cer mai mult de la episcopi și de la preoți atunci când ei deviază de la standardele noastre. Orice pas greșit, orice eroare în administrația bisericească sau în gestionarea problemelor din zilele noastre sunt tentat să le tratez cu o dezamăgire fără rezerve, cu discutarea lor fără niciun fel de bunăvoință și cu o prezumție subtilă a superiorității mele morale.
Astăzi vreau să reflectez mai profund la pasajul de mai sus, care mă cheamă să acopăr goliciunea tatălui meu. Nu fiindcă este perfect, ci fiindcă este tatăl meu. Și fiindcă aș vrea ca și copiii mei, dacă îi am sau i-aș avea, să facă la fel pentru mine, dacă eu aș greși, în așa fel în care toți să mă poată vedea.
0 Comments