Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (8, 13-23; 9, 1-6)

13. pe însuşi Domnul puterilor, pe El sfinţiţi-L, şi El va fi frica voastră; şi dacă vei nădăjdui într’însul, El îţi va fi ţie spre sfinţenie;
14. şi de El nu vă veţi apropia ca de o piatră de poticnire şi nici ca de o piatră în cădere; dar casa lui Iacob se află într’un laţ, iar locuitorii Ierusalimului într’o surpătură.
15. De aceea mulţi din ei vor slăbi şi vor cădea şi vor fi zdrobiţi; şi se vor zbate şi duşi vor fi oamenii din chiar întemeierea lor”.
16. Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc legea cu scopul de a nu o învăţa.
17. Şi se va zice: – Îl voi aştepta pe Dumnezeu, Cel ce Şi-a întors faţa de la casa lui Iacob, şi voi nădăjdui într’însul.
18. Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu; şi’n casa lui Israel fi-vor ei spre semne şi minuni de la Domnul Atotţiitorul, Cel ce locuieşte în muntele Sionului.
19. Şi dacă ei vă vor zice: „Întrebaţi-i pe cei ce au în ei duhul ghicitului, pe cei ce vorbesc din pământ, pe cei ce spun vorbe fără rost, pe cei ce cheamă morţii!…”. Oare un popor nu-L întreabă pe Dumnezeul său? De ce să-i întrebe pe cei morţi despre cei vii?
20. Fiindcă El a dat legea spre ajutor, pentru ca ei să nu poată vorbi în virtutea acestui cuvânt, că adică nu vor mai fi atunci daruri pentru El.
21. Şi foamete grea va veni peste voi; şi va fi că atunci când veţi flămânzi veţi fi cuprinşi de mâhnire şi-i veţi vorbi de rău pe cei mai-mari şi rânduielile părinţilor voştri; şi vor căta sus la cer
22. şi jos la pământ se vor uita, şi, iată, grea întristare şi întuneric şi necaz şi strâmtorare şi beznă de nepătruns cu ochii;
23. şi cel strâmtorat nu se va întrista doar pentru un timp.
1. Întâi bea asta! Treci repede la faptă, tu, ţară a Zabulonului, ţară a Neftalimului şi voi, ceilalţi care locuiţi pe calea mării şi dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare; voi, cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi!
2. Mulţimea poporului pe care ai adus-o’ntru veselia Ta în faţa Ta se va veseli precum cei ce se veselesc la seceriş şi precum cei ce-şi împart prăzile.
3. Că li s’a luat jugul ce le stătea deasupra şi toiagul ce li se pusese pe grumaz; că El a rupt toiagul hrăpăreţilor ca’n zilele lui Madian.
4. Că ei vor înapoia toată haina luată cu vicleşug şi îmbrăcămintea luată prin jaf; şi vor vrea s’o facă, chiar de-ar fi fost să fie arşi cu foc.
5. Că Prunc ni S’a născut, Fiu, şi ni S’a dat, a Cărui stăpânire Şi-o poartă pe umăr; şi numele Lui se cheamă: „Înger-de-mare-sfat”, „Sfetnic minunat”, „Dumnezeu tare, biruitor”, „Domn păcii”, „Părinte al veacului ce va să fie”; că Eu voi aduce pace peste domni şi sănătate Lui.
6. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu-i va fi hotar. Pe tronul lui David va şedea şi peste împărăţia Sa, ca s’o cârmuiască întru fericire şi s’o apere prin judecată şi dreptate, de acum şi până’n veac. Râvna Domnului Atotţiitorului va face acestea.

Din Cartea Facerii (6, 9-22)

9. Iată neamurile lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între cei din neamul său; Noe umbla cu Dumnezeu.
10. Iar lui Noe i s’au născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11. Pământul însă se stricase în faţa lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicie.
12. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, şi iată, era stricat; căci tot trupul îşi stricase calea sa pe pământ.
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis către Noe: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci din pricina lor s’a umplut pământul de silnicie; şi iată, Eu îi voi pierde, pe ei şi pământul.
14. Ca urmare, tu fă-ţi o corabie de lemn din cel tare. În corabie fă încăperi, iar pe dinlăuntru şi pe dinafară smoleşte-o cu smoală.
15. Şi iată cum să faci corabia: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi.
16. Corăbiei să-i faci acoperiş pe care-l vei încheia la un cot deasupra; iar uşa corăbiei să i-o faci într’o latură; şi vei face o punte jos, una în rândul doi şi alta în cel de al treilea.
17. Şi iată, Eu voi aduce asupra pământului potopul – apele –, ca să pierd de sub cer tot trupul care are’n el suflare de viaţă; şi tot ce este pe pământ va muri.
18. Dar cu tine voi statornici legământul Meu: tu vei intra în corabie, tu şi’mpreună cu tine fiii tăi şi femeia ta şi femeile fiilor tăi.
19. Şi din toate dobitoacele, din toate târâtoarele, din toate fiarele şi din tot trupul tu vei aduce’n corabie două câte două, ca să le ţii în viaţă împreună cu tine; ele vor fi parte bărbătească şi parte femeiască.
20. Din tot soiul de păsări zburătoare după fel şi din tot soiul de dobitoace după fel şi din tot soiul de târâtoare după fel, două câte două din toate să vină la tine, parte bărbătească şi parte femeiască, pentru ca’mpreună cu tine să le ţii în viaţă.
21. Iar tu ia cu tine din toate bucatele ce se mănâncă şi fă-ţi acolo strânsură; ele vă vor fi vouă de mâncare, ţie şi lor”.
22. Şi a făcut Noe totul după cum îi poruncise Domnul Dumnezeu; aşa a făcut.

Din Proverbele lui Solomon (8, 1-21)

1. De aceea, tu vesteşte înţelepciunea, pentru ca lucrarea minţii să-ţi dea ascultare;
2. că ea pe culmile cele înalte se află şi’n răscrucea cărărilor e aşezată
3. şi la porţile celor puternici îşi are sălaş şi la intrările cetăţilor se laudă:
4. „Oamenilor, pe voi vă rog, şi către fiii oamenilor îmi îndrept eu glasul.
5. Voi, cei lipsiţi de răutate, cunoaşteţi isteţimea, şi voi, cei neştiutori, puneţi la inimă!
6. Ascultaţi-mă pe mine, că lucruri de mare preţ voi grăi şi cuvinte drepte voi scoate din buze.
7. Cerul gurii mele adevărul îl va vesti, fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase.
8. Drepte sunt toate graiurile gurii mele, nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit;
9. toate sunt deschise celor ce le înţeleg şi drepte celor ce au aflat cunoaşterea.
10. Învăţătură luaţi, iar nu argint, şi cunoaştere mai mult decât aurul lămurit şi pricepere agonisiţi mai mult decât aurul curat.
11. Că mai preţioasă e înţelepciunea decât nestematele şi nimic din ce e scump nu-i cu ea deopotrivă.
12. Eu, înţelepciunea, sălaş i-am făcut sfatului, eu am chemat ca martori cunoaşterea şi cugetarea.
13. Frica de Domnul urăşte nedreptatea şi trufia şi mândria şi căile viclenilor, iar eu am urât căile încâlcite ale celor răi.
14. Ale mele sunt sfatul şi temeinicia, a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria;
15. prin mine domnesc regii şi cei puternici scriu dreptatea;
16. prin mine mai-marii devin mai mari şi prin mine stăpânii stăpânesc pământul.
17. Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har.
18. Ale mele sunt bogăţia şi slava şi bunurile multora şi dreptatea.
19. Sporul meu e mai de preţ decât aurul şi piatra scumpă, căci roadele mele mai bune sunt decât argintul curat.
20. Eu în căile dreptăţii umblu şi’n cărările dreptarelor trăiesc la răscruce
21. ca să împart bunuri celor ce mă iubesc şi vistieriile lor să le umplu de bunătăţi. Dacă vă voi spune lucrurile ce se întâmplă zilnic, din amintire le voi povesti şi pe cele de demult.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

„Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la dânsa.” (Luca 1:38)

Auzim adesea despre ascultarea Maicii lui Dumnezeu, exprimată în acea replică vestită dată Arhanghelului Gavriil, în momentul Bunei Vestiri.

De aceea vreau să reflectez la ascultarea Pururea Fecioarei. A fost aceasta o suprimare a voinței sale omenești, așa cum înțelegem uneori ascultarea? Nu, nu a fost. Vedem aici decizia ei, exprimată liber după ce a cerut anumite clarificări de la înger, de a accepta rolul său într-un plan extraordinar, care era voia lui Dumnezeu. Îngerul a venit pentru a primi acordul ei și  a plecat doar după ce a spus Fie. Astfel începe noua creație, începutul mântuirii noastre (așa cum spune în troparul Bunei Vestiri) – cu cuvântul omenesc creator, afirmativ, al Pururea Fecioarei. În mod remarcabil, el a fost comparat cu replica Creatorului de la crearea inițială a lumii: Să fie…

Este important ca eu să înțeleg ascultarea la care sunt chemat astăzi, ascultare față de voia lui Dumnezeu, în contextul ascultării Fecioarei Maria. Nu înseamnă să îmi suprim voința. Ci mai degrabă este un exercițiu al voinței mele, al dispoziției mele și al energiilor mele creatoare de a îmbrățișa și a urma glasul Lui în toate situațiile pe care le întâlnesc astăzi. Fie mie după cuvântul Tău!