aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (1, 1-12)
1. În multe rânduri şi’n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi,
2. în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut.
3. Fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale, şi pe toate ţinându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuşi a săvârşit curăţirea păcatelor noastre a şezut de-a dreapta Slavei întru cele preaînalte,
4. devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moştenit e mai presus de ei.
5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut; şi iarăşi: Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu?
6. Şi iarăşi, când Îl aduce’n lume pe Cel-Întâi-Născut, El zice: Şi să I se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu.
7. Şi despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale foc arzător;
8. dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi.
10. Şi: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
11. ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
12. ca pe o velinţă le vei împătura şi ca o haină se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
Din Evanghelia după Marcu (2, 23-25; 3, 1-5)
23. Şi pe când mergea El într’o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice.
24. Şi fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?”
25. Şi Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n’aţi citit ce a făcut David când a fost în lipsă şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3. Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!”
4. Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?” Iar ei tăceau.
5. Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă.
Reflecții pentru oameni ocupați, maica Vassa
„La prietenul tău să te duci rar, ca nu cumva, săturându-se de tine, să te urască.” (Prov. lui Solomon 25:17)
Astăzi am dat peste această fărâmă de înțelepciune antică din cartea Pildelor lui Solomon, care-mi amintește în mod simplu că este nevoie să stabilesc și să păstrez anumite limite în legătură cu ceilalți oameni. Pe de o parte, sunt chemat să fiu o ființă socială și nu trebuie să mă autoizolez. Dar este, de asemenea, nevoie să fiu atent și să nu exagerez cu socializarea și comunicarea. În contextul lumii de astăzi, aceasta înseamnă și să mă abțin de la redirecționarea e-mailurilor sau de la expedierea imaginilor inutile către prietenii mei, ca să nu se sature de mine, așa cum spune mai sus avertismentul biblic, și chiar să înceapă să mă urască! Acum, cred, este mult mai dificil să stabilești și să păstrezi limitele în situația în care poți accesa pe oricine on-line, practic oricând și de oriunde.
De aceea vreau să mă opresc astăzi, dacă sunt tentat să mă întind prea mult sau dacă le permit altora să întindă prea mult comunicarea, fie că aceasta se face on-line, la telefon sau personal. Deși am nevoie să nu mă autoizolez, găsind momentul și locul potrivit să cer ajutor sau să fiu util celorlalți, am de asemenea nevoie de un timp doar cu Dumnezeu, așa cum și ceilalți au nevoie. Cu toate că știu acest lucru, este mai ușor de zis decât de făcut în ziua de astăzi, știu de asemenea că harul lui Dumnezeu mă ajută și mă călăuzește în această privință atunci când Îi cer: Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Ps. 140, 3).
0 Comments