Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iuda (1, 11-25)

11. Vai lor! că au umblat în calea lui Cain, şi pentru plată s’au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca’n răzvrătirea lui Core!
12. Aceştia sunt curse ascunse la agapele voastre, fără sfială mâncând împreună cu voi şi îmbuibându-se; nori fără apă purtaţi de vânturi!; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi!;
13. valuri sălbatice ale mării, care-şi spumegă propria lor ruşine!; stele rătăcitoare, cărora’n veac li se păstrează întunericul întunericului!
14. Dar despre ei a profeţit şi Enoh, al şaptelea „patriarh” de la Adam, zicând: Iată, venit-a Domnul întru miile de mii de sfinţi ai Lui,
15. ca să facă judecată’mpotriva tuturor şi pe toţi nelegiuiţii să-i mustre pentru toate faptele nelegiuirii lor în care-au făcut fărădelege, şi pentru toate cuvintele aspre pe care le-au rostit împotrivă-I păcătoşii netrebnici.
16. Aceştia sunt cei ce murmură, cei nemulţumiţi cu soarta lor, cei ce trăiesc după poftele lor; şi gura lor grăieşte vorbe umflate, pe oameni lăudându-i ca să tragă folos.
17. Dar voi, iubiţilor, amintiţi-vă cuvintele prezise de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite.
19. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, oameni fireşti, care nu-L au pe Duhul.
20. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă întru preasfânta voastră credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt.
21. Păstraţi-vă întru iubirea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre viaţa cea veşnică.
22. Şi de unii, de cei şovăielnici, fie-vă milă;
23. iar pe alţii mântuiţi-i smulgându-i din foc; de alţii însă fie-vă milă’ntru teamă, urând şi cămaşa’ntinată de carnea lor.
24. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de toată căderea, şi’naintea Slavei Sale să vă pună pe voi neprihăniţi, întru bucurie,
25. singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai’nainte de toţi vecii şi acum şi’ntru toţi vecii! Amin.

Din Evanghelia după Luca (23, 1-34)

1. Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat.
2. Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat”.
3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui”.
4. Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”.
5. Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean.
7. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
8. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.
9. Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic.
10. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare.
11. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.
12. Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia.
13. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
14. a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i;
15. şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vrednic de moarte.
16. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.
17. Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat.
18. Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!” –
19. care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.
20. Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou,
21. dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!…”.
22. Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.
23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit.
24. Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească cererea.
25. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor.
26. Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus.
27. Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau.
28. Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
29. Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n’au născut şi sânii care n’au alăptat!
30. Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!
31. Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”
32. Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El.
33. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.
34. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

În 2003, scumpa mea mamă a fost diagnosticată cu demență senilă. La puțin timp după ce am primit vestea, am mutat-o de la spitalul Coeur d’Alene, din Idaho, la Vashon Island, în Washington, într-o instituție specială de îngrijire a persoanelor suferinde de această boală, unde mă puteam ocupa de ea. De la început, mama a avut nevoie de prezența mea aproape tot timpul. Petreceam ore întregi lângă ea în fiecare zi, o plimbam cu mașina în jurul insulei Vashon, luam prânzul împreună la un restaurant chinezesc din apropiere și o aduceam la slujbele din mănăstirea noastră.

Cei din generația mea sunt solicitați din ce în ce mai des să-și îngrijească părinții, frații, surorile sau alți membri ai familiei, însă cei care-i îngrijesc pe alții nu trebuie să renunțe la propriile lor nevoi sociale și duhovnicești, să se simtă vinovați sau să considere că i-au trădat pe bolnavii pe care-i îndrăgesc atunci când ies în oraș cu prietenii și merg împreună la un restaurant sau la cinematograf. Nu trebuie să creadă că și-au abandonat responsabilitățile dacă merg la sfintele slujbe bisericești sau la seminar de studii biblice.

Ca preot, trebuie să mă ocup de propriile mele priorități pentru a veghea la progresul duhovnicesc al credincioșilor în calitatea pe care o am. Când ajungem să ne epuizăm din punct de vedere emoțional și sufletesc, le vom face un deserviciu celor pe care-i slujim. Nu în ultimul rând, chiar persoana bolnavă pe care o îngrijim va suferi dacă noi, preoții, vom ajunge să fim extenuați, la capătul puterilor, pentru că un preot sau un asistent medical într-o astfel de stare va fi plin de resentimente și s-ar putea să alunece, chiar fără să-și dea seama, într-o atitudine abuzivă față de cel bolnav.

Multe organizații de asistență medicală și socială oferă familiilor servicii de îngrijire la domiciliul bolnavului, astfel încât cei din familie să poată face o pauză. Fie că sunteți un membru al familiei, fie o persoană care oferă asistență medicală la domiciliul bolnavilor, asigurați-vă că aveți grijă de dumneavoastră, ca să nu ajungeți ineficienți în prestarea atribuțiilor pe care v-ați angajat să le duceți la bun sfârșit.