După cum cel care primește o scrisoare de la un prieten nu citește doar corpul epistolei, ci și salutarea scrisă la sfârșit și de acolo, mai ales, află dispoziția sufletească a celui ce a scris-o, așa și Pavel scriind – ba nu Pavel, ci, mai degrabă, harul Duhului Sfânt fiind cel ce vorbește prin epistolă întregului oraș și la atâta popor și, prin aceia, lumii întregi -, cum este lucru necuvenit să socotim că este ceva de prisos în cele scrise și peste care putem trece pur și simplu și la care să nu luăm aminte. Fiindcă pe toate acestea, de la început până la sfârșit, harul le-a scris. Căci aceasta înseamnă, aceasta arată că ne-am umplut de multă ușurătate și nu mai scrutăm cu râvnă întreaga Scriptură, ci pe cele pe care le socotim mai clare, pe acestea le alegem, iar cu celelalte nu ne batem defel capul. Eresurile au adus acest lucru: faptul că nu vrem să ne avântăm către tot conținutul Scripturii și socotim că există lucruri de prisos și peste care se poate trece.  De aceea, toate celelalte ni se par nu numai de prisos, ci și nefolositoare și chiar vătămătoare, iar de cercetarea Scripturilor nu purtăm grijă și o trecem cu vederea, iar cei ce sunt înnebuniți după spectacolele de curse hipice pot să spună cu cea mai mare exactitate numele, herghelia, rasa, locul de proveniență, modul de hrănire a cailor, vârsta lor, cum s-au comportat la curse, cine cu cine se întrece pentru a răpi premiul, care cal pleacă de pe fiecare pistă, care este călărețul fiecăruia, care este favoritul alergării și rivalul pe care trebuie să-l întreacă. Iar cei care sunt preocupați de cele de pe scenele de spectacole nu sunt mai prejos decât aceștia, ba chiar arată mai multă nebunie pentru cei ce fac necuviințe în teatre, adică pentru actori și formații de muzică, și le cunosc neamul și de unde sunt, cum au crescut și toate celelalte. Iar noi, dacă întrebăm câte și care sunt epistolele lui Pavel, nici măcar numărul lor nu știm să-l spunem. Iar dacă totuși știm care sunt și numărul lor, orașele care au primit epistolele nu le cunoaștem. Iar eunucul acela barbar din Etiopia, tras de mii de griji și mii de treburi, așa stăruia în citirea Bibliei, că nici în vremea călătoriei nu înceta, ci șezând în trăsură, cerceta cu mare stăruință și amănunțime Scripturile. Iar noi, neavând aproape nimic din îndatoririle aceluia care să ne cheltuie timpul, suntem străini și de numele epistolelor, deși le citim aici în fiecare Duminică și ne bucurăm de dumnezeiasca ascultare a lor.

(Sf. Ioan Gură de Aur, <Îmbrățișați pe Priscilla și Aquila> și cele următoare, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)

Despre citirea Sfintei Scripturi (27)