Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua sobornicească a Sf. Ap. Ioan (1, 1-13)

1. Bătrânul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei ce-au cunoscut adevărul –
2. în virtutea adevărului care rămâne întru noi şi’n veac va fi cu noi:
3. Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr şi iubire!
4. Foarte m’am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind întru adevăr, aşa cum am primit noi poruncă de la Tatăl.
5. Şi acum te rog, Doamnă – nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la’nceput –: să ne iubim unii pe alţii.
6. Şi aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; şi aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit-o de la’nceput: să trăiţi întru iubire.
7. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; unul ca acesta e amăgitorul şi antihristul.
8. Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
9. Tot cel ce o apucă’nainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui Îi are, acela, şi pe Tatăl, şi pe Fiul.
10. Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!;
11. fiindcă cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.
12. Deşi am multe să vă scriu, n’am vrut s’o fac pe hârtie şi cu cerneală; dar nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13. Te îmbrăţişează copiii surorii tale celei alese.

Din Evanghelia după Marcu (15, 22-25, 33-41)

22. Şi L-au dus la locul Golgota, care se tâlcuieşte Locul Căpăţânii.
23. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n’a luat.
24. Şi L-au răstignit şi şi-au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi pe ele, care ce să ia.
25. Şi era ceasul al treilea când L-au răstignit.
33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
34. Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?”, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?”
35. Şi auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie…”.
36. Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete şi l-a pus într’o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare…”.
37. Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul.
38. Şi catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos.
39. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!”
40. Şi erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea,
41. care Îl urmau şi-I slujeau pe când El era în Galileea, şi altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

În Imperiul Bizantin o mulțime de lingușitori fățarnici a căror preocupare fundamentală era aceea de a-și forma și întreține relații cu cei sus-puși, urcau pe scara socială și deveneau mai influenți și mai respectați prin diferite stratageme ipocrite. Numeroși împărați au fost păcăliți de astfel de ipocriți, pe care-i considerau prieteni adevărați, fără să-și dea seama că erau manipulați. Falșii oameni de încredere își modificau rapid așa-zisul devotament de îndată ce nu le mai convenea respectiva relație de „prietenie” – și astfel, mulți dintre împărații bizantini au fost trădați de către cei în care-și puseseră toată încrederea. De fapt, întregul Imperiu Bizantin a suferit din cauza acestei categorii de lingușitori sau adulatori. Ei nu erau cetățeni fideli ai Imperiului; îi preocupau mult mai mult interesele lor decât ale țării. Pentru ei, propria lor persoană era peste măsură de importantă, fără să le pese că imperiul va suferi de pe urma intrigilor și a manipulărilor declanșate de ei, ceea ce s-a și întâmplat, în cele din urmă. Adevăratul devotament nu se bazează pe o supunere oarbă, deoarece o asemenea motivație ar promova doar delatori și în cele din urmă toată lumea ar avea de suferit. Să nu uităm că împărații bizantini care nu au suportat lingușitorii și s-au străduit să se înconjoare dde sfetnici loiali, au domnit în pace și armonie.

Ne pregătim să intrăm în perioada Sfântului și Marelui Post al Paștilor, și acesta e desigur un moment prielnic pentru a ne reexamina propriile noastre relații personale și profesionale.  Nu cumva suntem și noi lingușitori? Sau suntem oameni cinstiți, care, atunci când vorbim, o facem din inimă – fără să ne gândim la avansări profesionale sau la avantaje personale? Suntem prieteni adevărați cu cei alături de care trăim sau ne preocupăm întotdeauna numai de propria persoană? Vrem cu adevărat să fim grijulii și iubitori față de ceilalți sau ne interesează doar propriile noastre probleme? Ne asemănăm și noi cu acei împărați ai Bizanțului care se înconjurau de oameni ce le spuneau numai ce doreau ei să audă sau suntem pregătiți să primim opinii care ne vor ajuta să evoluăm pe plan duhovnicesc?

Să ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru în acest Post al Păresimilor, cerându-I harul de a ne schimba și desăvârși duhovnicește! Să nu fim lingușitori și trădători, ci să fim prieteni adevărați, altruiști, sinceri. Să-L iubim pe Domnul Dumnezeu din tot sufletul nostru, mai presus de orice, iar pe ceilalți oameni, ca pe noi înșine. Cu ajutorul Lui, fie ca această călătorie a Postului Sfintelor Paști să fie cea mai binefăcătoare dintre toate – din punct de vedere duhovnicesc!