aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi sobornicească a Sf. Ap. Ioan (4, 20-21; 5, 1-21)
20. Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede.
21. Şi această poruncă o avem de la El: Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său.
1. Tot cel ce crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu; şi tot cel ce iubeşte pe Cel care a născut, Îl iubeşte şi pe Cel care S’a născut din Acesta.
2. Întru aceasta cunoaştem că-i iubim pe fiii lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu şi-I împlinim poruncile.
3. Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim poruncile. Şi poruncile Lui nu sunt grele,
4. pentru că tot cel ce e născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea: credinţa noastră.
5. Cine-i dar biruitorul lumii, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge; Iisus Hristos; nu numai prin apă; ci prin apă şi prin sânge; şi Duhul Cel ce mărturiseşte, pentru că Duhul este adevărul.
7. Fiindcă Trei sunt Cei ce mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh; şi Aceştia Trei Una sunt.
8. Şi trei sunt cei ce mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele; şi aceştia trei întru una sunt.
9. Dacă noi primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, fiindcă aceàsta este mărturia lui Dumnezeu: El a mărturisit despre Fiul Său.
10. Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n’a crezut în mărturia pe care Dumnezeu a mărturisit-o despre Fiul Său.
11. Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
12. Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.
13. Pe acestea vi le-am scris vouă, cei ce credeţi întru numele Fiului lui Dumnezeu, pentru ca voi să ştiţi că aveţi viaţă veşnică.
14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El: Dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.
15. Şi dacă ştim că El ne ascultă în tot ceea ce-I cerem, atunci ştim că avem cererile pe care le-am cerut de la El.
16. Dacă cineva îl vede pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte –, să se roage, şi „Dumnezeu” îi va da viaţă – celor ce nu păcătuiesc de moarte. Există şi păcat de moarte; nu pentru un astfel de păcat zic eu să se roage.
17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.
18. Noi ştim: tot cel ce e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; dimpotrivă, Cel-Născut-din-Dumnezeu îl păzeşte, şi Cel-Rău nu-l atinge.
19. Ştim că noi suntem din Dumnezeu şi că lumea întreagă zace sub puterea Celui-Rău.
20. Dar ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să-L cunoaştem pe Dumnezeul-Cel-Adevărat; şi noi suntem în Cel-Adevărat, în Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este Dumnezeul-Cel-Adevărat şi viaţa veşnică.
21. Fiilor, păziţi-vă de idoli! Amin.
Din Evanghelia după Marcu (15, 1-15)
1. Şi, dimineaţa, arhiereii au ţinut de’ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul; şi după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus şi i L-au predat lui Pilat.
2. Şi Pilat L-a întrebat: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzându-i, a rostit: „Tu o spui”.
3. Şi arhiereii Îl învinuiau de multe.
4. Şi Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răspunzi nimic? Vezi câte spun ei împotriva ta”.
5. Dar Iisus n’a mai răspuns nimic, aşa încât Pilat se mira.
6. Iar de sărbătoarea Paştilor el le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.
7. Şi era unul cu numele Baraba, închis împreună cu nişte răsculaţi care în răscoală săvârşiseră omor.
8. Şi mulţimea, strigând, a început să-i ceară lui Pilat să facă aşa cum întotdeauna făcea pentru ei.
9. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreţi să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?”
10. Fiindcă ştia că din invidie i-L dăduseră arhiereii în mână.
11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea, ca mai degrabă să le elibereze pe Baraba.
12. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Ce vreţi să fac cu cel despre care ziceţi că e împăratul Iudeilor?”
13. Ei iarăşi au strigat: „Răstigneşte-l!”
14. Iar Pilat le-a zis: „Dar ce rău a făcut?” Iar ei mai tare strigau: „Răstigneşte-l!”
15. Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Când încetăm de a ne mai cerceta propriile defecte sau propriile slăbiciuni și păcate, începem să le observăm pe ale altora. Pe măsură ce atenția ne este captivată de păcatele lor, uităm de lupta noastră cu patimile și începem să alunecăm din ce în ce mai mult în păcat, întorcându-I spatele lui Dumnezeu. Când nu ne mai preocupă felul în care ne putem birui propriile păcate, sufletul nostru devine vulnerabil și începem să ne consumăm energia criticându-ne semenii; păcatele lor devin subiectul cel mai pasionant de bârfă cu prietenii noștri, iar noi cădem astfel și mai adânc în prăpastia propriilor păcate. Avva Sisoe își întreba ucenicii: Cum să ne păzim inimile dacă limba noastră lasă ușa cetății deschisă?
Dacă dorim cu adevărat să ieșim din mocirla păcatelor și, cu ajutorul lui Hristos Domnul, să ne schimbăm și reechilibrăm lăuntric, nu trebuie să ne intereseze păcatele altora. Sfântul Ioan Casian învăța: Cel ce se mulțumește să fie atent la lucrul mâinilor sale nu se va tulbura și nici nu-l vor interesa treburile altor oameni.
Pe măsură ce ne apropiem de Sfântul și Marele Post al Paștilor, să ne îndreptăm atenția spre noi înșine și să ne pregătim pentru lupta ce ne stă înainte. Să ne fie acest Sfânt Post cel mai folositor de până acum, iar ținta noastră de căpetenie să fie dobândirea unei inimi pline de smerenie și pocăință. Și așa va fi, dacă ne vom ocupa doar de propriile noastre slăbiciuni. Astfel, Atotmilostivul Părinte ceresc ne va înălța sufletele pe aripile harului Său, iar celebrarea Învierii Domnului va fi una dintre cele mai minunate sfinte sărbători a sufletelor noastre.
Să ne amintim că Sfântul și Marele Post a fost dat pentru noi, oamenii, ca o perioadă de pocăință, reînnoire duhovnicească și restaurare a sufletului, minții și trupului nostru. Să avem ochii duhovnicești ațintiți asupra Mântuitorului Hristos, așteptând cu încredere vindecarea sufletelor noastre săvârșită de El, pe Care-L preamărim și Căruia ne închinăm acum și pururea și în vecii cei nesfârșiți!
0 Comments