aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi sobornicească a Sf. Ap. Ioan (3, 21-24; 4, 1-11)
21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu
22. şi orice cerem de la El primim, pentru că-I păzim poruncile şi facem ceea ce e plăcut înainte-I.
23. Şi aceasta este porunca Lui: ca noi să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a dat El poruncă.
24. Şi cel ce-I păzeşte poruncile rămâne în El şi El într’însul; şi’ntru aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: din Duhul pe Care ni L-a dat.
1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci puneţi duhurile la’ncercare, dacă sunt de la Dumnezeu; pentru că mulţi profeţi mincinoşi au ieşit în lume.
2. Întru aceasta să cunoaşteţi voi duhul lui Dumnezeu: fiece duh care-L mărturiseşte pe Iisus Hristos ca venit în trup, este de la Dumnezeu;
3. şi fiece duh care nu-L mărturiseşte pe Iisus, nu este de la Dumnezeu; el este al lui Antihrist, despre care aţi auzit că vine, şi acum chiar este în lume.
4. Voi sunteţi din Dumnezeu, copilaşii mei, şi i-aţi biruit, pentru că Cel care este’n voi e mai mare decât cel care este’n lume.
5. Ei sunt din lume; de aceea grăiesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cel ce-L cunoaşte pe Dumnezeu, ascultă de noi; cel ce nu este din Dumnezeu, nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem noi duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7. Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu, şi tot cel ce iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.
9. Întru aceasta s’a arătat iubirea lui Dumnezeu pentru noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său Cel Unul-Născut, pentru ca noi să viem printr’Însul.
10. Întru aceasta este iubirea: nu pentru că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu în acest fel ne-a iubit pe noi, datori suntem ca şi noi să ne iubim unii pe alţii.
Din Evanghelia după Marcu (14, 43-72)
43. Şi îndată, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el o gloată cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.
44. Iar trădătorul le dăduse semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază”.
45. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, I-a zis: „Învăţătorule!…”. Şi L-a sărutat.
46. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47. Unul din cei care stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit-o pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi.
49. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M’aţi prins. Dar acestea sunt ca să se plinească Scripturile”.
50. Atunci, părăsindu-L, toţi au fugit.
51. Iar un tânăr mergea după El, învelit într’un cearşaf pe trupul gol; şi l-au prins,
52. dar el, lăsând cearşaful, a fugit gol.
53. Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu; şi s’au adunat toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.
54. Iar Petru, de departe, a mers după El până înlăuntru în curtea arhiereului; şi şedea cu slugile, încălzindu-se la foc.
55. Arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, dar nu găseau.
56. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58. „Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul, nefăcut de mână”.
59. Dar nici aşa, mărturia lor nu era la fel.
60. Şi sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: „Nimic nu răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”
61. Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?”
62. Iar Iisus i-a zis: „Eu sunt, şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului”.
63. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: „Ce trebuinţă mai avem de martori?
64. Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?…”. Iar ei toţi au judecat că vrednic e de moarte.
65. Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Profeţeşte!…”. Şi slugile Îl băteau cu palmele peste obraz.
66. Şi pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului
67. şi văzându-l pe Petru încălzindu-se, s’a uitat la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul!”
68. El însă a tăgăduit, zicând: „Nici că ştiu, nici că înţeleg ce spui”. Şi a ieşit afară în faţa curţii; şi a cântat cocoşul.
69. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să le spună celor de faţă că şi acesta este dintre ei.
70. Iar el din nou a tăgăduit. Şi după puţin timp, cei de faţă i-au zis iarăşi lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, că eşti galileean şi graiu-ţi este asemănător”.
71. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta de care-mi vorbiţi…”.
72. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: „Înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Şi a’nceput să plângă.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Frumusețea slujbelor ortodoxe are rolul de a ne înălța sufletește și a ne conecta la preamărirea Domnului Dumnezeu, desfășurată înaintea tronului ceresc întru veșnicie, așa cum este ea descrisă în Apocalipsa, unde este cât se poate de limpede o imagine a Sfintei Liturghii. Viziunea extatică a Sfântului Ioan Evanghelistul dezvăluie legătura dintre slujba euharistică pe care o celebrăm aici, pe pământ, și praznicul ceresc care ne așteaptă în veșnicie. Frumusețea Sfintei Liturghii ortodoxe nu este decât o pregustare a ceea ce ne așteaptă atunci când vom păși dincolo.
Când Îl preamărim pe Dumnezeu la sfintele slujbe, este important să ne însușim cuvintele rostite în timpul ecteniilor rânduite pentru celebrarea liturgică, să le asimilăm cu asiduitate. A le observa fără a vibra sufletește, fără a le simți cu inima, nu este, de fapt, o premărire autentică; slujbele liturgice trebuie să pătrundă în interiorul ființei noastre. Dumnezeu-Cuvântul străbate întreaga Sfântă Liturghie și pătrunde în fiecare fibră a sufletului. Respirația să ne fie unită cu rugăciunea pentru ca Iisus Hristos să Se sălășluiască în adânc de suflet. Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt viu, care ne împărtășește harul Domnului Dumnezeului nostru.
Fie că face parte din lecturile anume rânduite, alese din epistolele apostolice și din pericopele evanghelice, fie că este inclus în textele liturgice, Cuvântul lui Dumnezeu are menirea de a ne schimba și a ne sfinți. El trebuie să intre în sufletul nostru; numai atunci va avea loc prefacerea noastră, înnoirea noastră lăuntrică.
Părintele stareț Nazarie spunea: Străduiește-te din toate puterile să intri cu sufletul în adâncul lecturilor și cântărilor bisericești – și întipărește-ți-le pe tablele inimii!
0 Comments