aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi sobornicească a Sf. Ap. Ioan (2, 18-29; 3, 1-8)
18. Copiii mei, este ceasul de pe urmă; şi precum aţi auzit că vine Antihrist, aşa şi acum mulţi antihrişti s’au arătat: de aici cunoaştem noi că-i ceasul de pe urmă.
19. Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre noi; că de-ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi. Dar aceasta, pentru ca să se arate că nu toţi sunt dintre noi.
20. Iar voi, ungere aveţi de la Cel-Sfânt şi pe toate le ştiţi.
21. V’am scris nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că-l ştiţi; şi ştiţi că din adevăr nu vine nici o minciună.
22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos? Acela este antihrist, cel ce tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
23. Oricine-L tăgăduieşte pe Fiul, nu-L are nici pe Tatăl; cine-L mărturiseşte pe Fiul, Îl are şi pe Tatăl.
24. Aşadar, ceea ce-aţi auzit de la’nceput, în voi să rămână; de va rămâne’n voi ceea ce aţi auzit de la’nceput, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl.
25. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică.
26. Pe acestea vi le-am scris cu privire la cei ce vă amăgesc.
27. Cât despre voi, ungerea pe care-aţi primit-o de la El rămâne’ntru voi şi n’aveţi nevoie să vă înveţe cineva; dar de vreme ce ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi învăţătura aceasta este adevărată şi nu e minciună, aşa cum ea v’a învăţat, rămâneţi întru El.
28. Şi acum, copilaşi, rămâneţi întru El, pentru ca atunci când El Se va arăta să avem îndrăznire şi la venirea Lui să nu stăm ruşinaţi înainte-I.
29. Dacă ştiţi că El este drept, cunoaşteţi că tot cel ce face dreptate este născut din El.
1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca noi să ne numim fii ai lui Dumnezeu; şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte pe noi lumea: pentru că nu L-a cunoscut pe El.
2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu; şi ce vom fi, încă nu s’a arătat. Ştim că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea pe El aşa cum este.
3. Şi tot cel ce are această nădejde în El, se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
4. Tot cel ce săvârşeşte păcatul săvârşeşte şi fărădelegea; păcatul e fărădelegea.
5. Voi ştiţi că El S’a arătat ca să ridice păcatele, şi păcat în El nu este.
6. Tot cel ce rămâne întru El, nu păcătuieşte; tot cel ce păcătuieşte, nu L-a văzut şi nici nu L-a cunoscut.
7. Copilaşilor, nimeni să nu vă amăgească; cel ce’nfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum Acela drept este.
8. Cel ce săvârşeşte păcatul e de la diavolul, pentru că diavolul încă de la’nceput păcătuieşte. Pentru aceasta S’a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să strice lucrurile diavolului.
Din Evanghelia după Marcu (11, 1-11)
1. Şi când s’au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi
2. şi le-a zis: „Mergeţi în satul care este în faţa voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care nici un om n’a şezut până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
3. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta?, spuneţi-i: Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite aici”.
4. Deci s’au dus şi au găsit mânzul legat la drum în faţa unei porţi şi l-au dezlegat.
5. Şi unii din cei ce şedeau acolo le-au zis: „Ce faceţi?, de ce dezlegaţi mânzul?”
6. Iar ei le-au răspuns aşa cum le spusese Iisus; şi aceia i-au lăsat.
7. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe mânz şi Iisus a şezut deasupra.
8. Şi mulţi îşi aşterneau hainele’n cale, iar alţii aşterneau ramuri tăiate din câmp.
9. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
10. Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!”
11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Iisus Hristos ne îndeamnă la o totală convertire a inimii și o întoarcere definitivă de la omul cel vechi, de la firea umană căzută. Principala cale prin care se înfăptuiește această convertire este metanoia, o modificare completă a modului de a gândi. Este ceea ce se întâmplă când ne dăm seama că am păcătuit și avem nevoie de iertarea Domnului – mai concret, atunci când decidem să ne supunem, cu ajutorul Lui, voii Sale.
Când ne spovedim, părintele duhovnic ne recomandă câteodată un canon – o disciplină duhovnicească ce ne sprijină în demersul nostru de a ne apropia de Dumnezeu. Canoanele acestea au menirea de a ne ajuta să petrecem mai mult timp la rugăciune, să postim mai mult și să facem mai multe milostenii. Aceste trei activități ne ajută să ne intensificăm relația personală cu Hristos și să dobândim Duhul Sfânt. Uneori, ni se va cere să citim acatiste adresate Sfintei Fecioare sau unui sfânt pentru a ne strădui să progresăm în căutarea noastră duhovnicească. Alteori, ni se va cere să postim o perioadă mai îndelungată pentru ca, lipsindu-ne de anumite alimente și mâncând mese mai frugale, să ne cercetăm adâncul sufletului și să ne eliberăm de murdăria și gunoaiele adunate acolo, sau să facem acte de caritate – pentru a nu ne ocupa numai de noi înșine.
Toate acestea, rugăciunile sporite, mai mult post, mai multe fapte bune, laolaltă cu intensificarea lecturilor din Sfânta Scriptură, ne vor fi de folos atât nouă, cât și tuturor celor ce caută să trăiască în Hristos, într-o desăvârșită supunere față de El, întru dobândirea Duhului Sfânt.
Rugăciunea, postul și milosteniile nu sunt scopuri în sine, ci sunt exerciții duhovnicești care ne ajută în războiul împotriva demonilor ce ne stau împotrivă. Ele ne susțin în încercarea noastră de a ne pocăi și a ne schimba felul de a gândi (metanoia). Căința nu presupune întristare, ci străduința de a ne debarasa întru totul de mândrie și de individualism, înlocuindu-ne egocentrismul cu dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, politețea, bunătatea, blândețea, smerenia și înfrânarea.
0 Comments