Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua sobornicească a Sf. Ap. Petru (1, 20-21; 2, 1-9)

20. Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21. pentru că profeţie nu s’a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu.
1. Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi’ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire.
2. Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor.
3. Şi’n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.
4. Că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care-au păcătuit, ci’n iad i-a zvârlit şi’n lanţuri de’ntuneric i-a dat să fie ţinuţi spre judecată;
5. şi dacă n’a cruţat lumea cea veche, ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea ins, propovăduitor al dreptăţii, atunci când a adus potopul peste o lume de necredincioşi;
6. şi dacă cetăţile Sodomei şi Gomorei le-a prefăcut în cenuşă, osândindu-le la pieire şi dându-le pe ele drept pildă necredincioşilor din viitor;
7. şi dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe el, cel întristat de traiul desfrânat al celor nelegiuiţi
8. – pentru că dreptul acesta, locuind între ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea şi auzea –,
9. toate acestea, pentru că Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,

Din Evanghelia după Marcu (13, 9-13)

9. Luaţi seama la voi înşivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a împăraţilor, spre mărturie lor.
10. Şi trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile.
11. Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12. Şi frate pe frate va da la moarte, şi tată pe fiu; şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
13. Şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Biserica Ortodoxă deține adevărul apostolic în totalitatea sa. Dacă, din cauza slăbiciunii credinței noastre, acest adevăr nu devine evident și pentru alții, înseamnă că noi l-am trădat. Dacă nu vom reuși să fim hristici, dacă ne vor lipsi atât iubirea, cât și bucuria, cei ce ne vor vizita Biserica vor vedea doar ritualul ortodox – nimic mai mult; frumusețea teologiei mistice a credinței noastre le va rămâne necunoscută.

Pentru ca deosebirea dintre Ortodoxie și alte credințe să poată fi percepută, dragostea și bucuria trebuie să se reflecte în viața noastră. Astfel, ceilalți își vor da seama că, prin felul complet diferit în care trăim, noi suntem ai lui Hristos și vor vedea în noi impactul pe care îl are credința ortodoxă asupra sufletelor noastre. O credință care nu duce la o schimbare a stilului de viață, rezumându-se doar la estetica exterioară a lăcașului de rugăciune și la diversitatea formelor de închinare, nu va împărtăși sublima teologie specifică relației noastre cu Domnul Iisus Hristos.

Sfântul Clement al Alexandriei spunea: Când păgânii aud profețiile lui Dumnezeu din gurile noastre, se minunează de frumusețea și măreția lor. Dar când descoperă că acțiunile noastre nu sunt demne de cuvintele pe care le rostim, uimirea lor se transformă în blasfemie – căci vor zice despre credința noastră că este un mit și o înșelăciune.