Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

În prezent, până și orașele mici din țara noastră [SUA] găzduiesc mulți cetățeni originari din Ghana, India, Pakistan, Mexic și China, pentru a menționa doar o parte dintre țările lor de proveniență. Printre noi trăiesc comunități de șiiți al căror port include turbane colorate, purtate de bărbați, și hijab, purtat de femei. Copiii noștri sunt colegi de școală cu tineri aparținători ai unor religii cu totul necunoscute pe meleagurile americane – astfel încât se poate spune că alcătuirea etnică a țării noastre este în schimbare. Adevărul este că, din cauză că suntem martorii unor conflicte sporite în Orientul Mijlociu, suntem ispitiți să-i privim pe noii emigranți cu suspiciune sau chiar cu frică.

În calitatea noastră de creștini, trebuie să ne asigurăm că actualele lupte și conflicte din lume nu vor deveni un virus al urii care să se cuibărească în inimile noastre. Cea mai dificilă poruncă pe care le-a dat-o Iisus apostolilor, dar și nouă, este de a ne iubi dușmanii. Dacă interpretăm porunca Lui în termenii unei atitudini amabile pe care se cuvine s-o arborăm față de unchiașul morocănos care locuiește alături de noi înseamnă că n-am înțeles nimic din învățăturile Lui. Iată cuvintele Domnului: Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. (Matei 5:44)

Pe cine vedem atunci când ne uitămîn ochii altui om? Pe Hristos! Îl vedem sau pe Hristos proslăvit, sau pe Hristos răstignit. Am fost toți creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ceea ce denotă că suntem toți copiii Lui – prin urmare suntem frați și surori între noi. Faptul că unii dintre frații și surorile noastre au ales să ne fie dușmani nu impietează cu nimic asupra adevărului că suntem toți copiii Evei, chemați de Hristos să ne iubim unii pe alții. Dacă suntem cu adevărat ai lui Hristos, atunci să-I împlinim poruncile!