Ați văzut ce lucru bun este să citești cu luare-aminte și cu tragere de inimă dumnezeieștile Scripturi? De asta am și pus înaintea voastră istoria acestui barbar, ca, fără să ne rușinăm, să facem cu toții ce a făcut etiopianul, eunucul, omul care nici în călătorie nu lăsa Scriptura din mână. Este în stare barbarul acesta să ne fie dascăl tuturor, și oamenilor de rând, și celor ce slujesc în oștire, și celor care trăiesc înconjurați de multă strălucire, într-un cuvânt tuturor; nu numai bărbaților, ci și femeilor – cu atât mai mult cu cât ele stau mai mult în casă -, și celor care au îmbrățișat viața monahală; tuturor, ca toți să aflăm de la acest eunuc că orice timp este potrivit pentru citirea dumnezeieștilor Scripturi; că se poate citi Scriptura nu numai acasă, ci și când mergem în piață, și când suntem în călătorie, și când suntem în adunare de lume, și când suntem prinși de treburi, pentru ca, făcând tot ce depinde de noi, să dobândim iute și îndrumător. Da, Stăpânul nostru, văzând dorința noastră de cele duhovnicești, nu ne va trece cu vederea, ci ne va da lumina cea de sus, ca să ne lumineze mintea. Așadar, vă rog, să nu neglijăm citirea dumnezeieștilor Scripturi, ci să le citim des, fie de cunoaștem înțelesul Scripturilor, fie de nu-l cunoaștem. Citirea continuă ne ajută să ținem minte bine ce citim; adeseori, ceea ce nu putem înțelege din ce citim astăzi vom putea dintr-odată înțelege mâine, dacă revenim și citim, pentru că Bunul Dumnezeu ne luminează pe nevăzute mintea.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XXXV-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)