Iată o întâmplare adevărată, povestită de un preot de mănăstire, cunoscutul stareț Alexei de la Schitul Goloseevski. În timp ce se ocupa de schimbarea veșmintelor moaștelor Sfântului Teodosie al Cernigovului, într-o seară, fiind foarte obosit, părintele a adormit și l-a văzut dinaintea lui pe Sfântul Teodosie, care i-a spus așa: Îți mulțumesc pentru că te nevoiești cu mine. Rogu-te, atunci când vei oficia Sfânta Liturghie, pomenește-i și pe părinții mei, preotul Nichita și preoteasa Maria!

Uimit de cererea sfântului, starețul Alexei l-a întrebat: Cum de tu, o, sfinte, ceri rugăciuni de la mine, când acum te afli lângă tronul cel ceresc și împarți oamenilor milostivirea Domnului? Iar Sfântul Teodosie i-a răspuns: Da, așa este, dar ofranda Sfintei Liturghii este mai puternică decât rugăciunile mele.

Ca preot, sunt și eu un slujitor al altarului și rob al lui Hristos. Îmi iau această îndatorire foarte în serios. Raiul, ținta finală a creștinilor, este Împărăția cea sempiternă unde se serbează veșnic Praznicul ceresc (Sfânta Euharistie), de-a pururi oferită întru preamărirea Sfintei Treimi.

Noi, creștinii ortodocși, aflăm viața cea adevărată în această sărbătoare, deoarece Sfânta Euharistie nu este numai o ofrandă dăruită Domnului; ea este și izvorul vieții noastre. Iisus spunea: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică. Sfânta Cuminecătură nu este o comemorare a unui eveniment care s-a desfășurat în trecut, ci locul unde ne întâlnim cu veșnicia. În cadrul celebrării Sfintei Liturghii intrăm în Împărăția cerurilor, acolo unde Biserica triumfătoare (din ceruri) se unește cu Biserica luptătoare (de pe pământ). Împărtășindu-ne, intrăm în comuniune cu sfinții!

Avem mare nevoie de Sfânta Euharistie. Ea ne ocrotește, ne încurajează, ne fortifică, ne vindecă, ne transformă. În creștinismul primar, credincioșii se împărtășeau oridecâteori se adunau la rugăciune, fiindcă știau că a participa cu întreaga obște la praznicul euharistic este un act dătător de viață.