Pe măsură ce explorăm modul de viață creștin, ne oprim cu osebire asupra creștinilor care ne impresionează prin bunătate, gentilețe și smerenie; ei sunt paradigme, modele umane, pe care dorim să le urmăm. Am vrea să devenim ca ei. Sunt oameni sfinți, din care emană smerenia lui Hristos. În prezența lor, iubirea hristică pare foarte aproape de noi, palpabilă chiar. Ei nu s-au trezit dintr-odată posesori ai unor atribute pe care nu le au ceilalți oameni; smerenia lor, comportarea plină de delicatețe și omenie, acestea toate s-au dezvoltat în timp, uneori din copilărie, de când au început să caute harul lui Dumnezeu; apoi, după ce l-au dobândit, s-au străduit din răsputeri să transmită mai departe iubirea și bunătatea primite de la Părintele luminilor.

Zi de zi, acești creștini însuflețiți de dorința de a se asemăna din ce în ce mai mult cu Hristos, a Cărui smerenie reprezintă idealul lor, nu pregetă să facă dreptate, sunt lesne iertători și binevoitori cu toți cei din jurul lor. Ei nu simulează delicatețea sufletească, așa cum fac politicienii care ne vânează voturile, pentru că Hristos Domnul Însuși sălășluiește întru acești oameni sfinți, El, dreptatea întruchipată, El, cel bun, binevoitor, iubitor și milostiv, lucrează întru ei și prin ei.

„Nu ţi s’a spus, o, omule, ce este bun? sau ce anume cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate şi mila s’o iubeşti şi să fii gata să ţii pasul cu Domnul, Dumnezeul tău?” (Miheia 6:8)