În secolul al IX-lea, doi frați din Bizanț, Sfinții Chiril și Metodiu, au adus slavilor creștinismul ortodox. Spre deosebire de creștinismul apusean, ampla cuprindere misionară a creștinismului răsăritean s-a datorat folosirii limbii materne în biserică. Acești mari sfinți, pe care slavii îi denumesc apostoli, au introdus o limbă liturgică accesibilă, care i-a ajutat pe credincioșii slavi să înțeleagă rugăciunile. Astfel, slujbele liturgice nu s-au mai desfășurat în limba greacă – considerată până atunci o limbă sfântă, care trebuia neapărat folosită în oficierea Sfintei Liturghii -, ci în limba slavă, ceea ce a contribuit substanțial la înțelegerea credinței, nu numai la practicarea ei.

Primii călugări misionari sosiți pe meleagurile Americii de Nord pășeau într-un ținut unde Ortodoxia era complet necunoscută: Alaska. Întâlnirea lor cu populația autohtonă s-a derulat într-o atmosferă de respect reciproc. Ei nu i-au salutat pe semenii lor ca pe niște păgâni, ci ca pe un popor a cărui relație cu Dumnezeu, deși limitată, era o relație care respecta adevărurile esențiale, subliniindu-se astfel specificitatea credinței ortodoxe. Împărtășind locuitorilor Alaskăi adevărurile creștinismului ortodox, misionarii au înțeles că aceștia nu venerau stâlpi totemici, ci îi foloseau cu scopul de a-și conserva și transmite din generație în generație istoria tribală și de familie. Călugării creștini misionari i-au apreciat și i-au tratat cu respect pe localnici, s-au împrietenit cu ei și, mai presus de orice, i-au considerat copii ai lui Dumnezeu.

În calitate de creștini ortodocși, este de datoria noastră să ne împărtășim credința și altora. Hristos aparține tuturor, iar având în vedere publicitatea negativă promovată în presa ultimului deceniu, abordarea evanghelizării în lumina Bisericii istorice devine de o covârșitoare importanță. Vremurile în care trăim ne cer să reaprindem scânteia misionarismului în Biserica ortodoxă. Să nu lăsăm parohiile să rămână simple enclave etnice – grecești, rusești, bulgărești, palestiniene sau sârbești! Ușile bisericilor noastre să fie larg deschise pentru toți, ca toți să se simtă bineveniți, potrivit tradiției și istoriei Ortodoxiei.