aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iacob (1, 1-18)
1. Iacob, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii care sunt în Diaspora, salutare!
2. Toată bucuria să v’o puneţi în seamă, fraţilor, când daţi de felurite ispite,
3. ştiind că încercarea credinţei voastre naşte răbdarea;
4. dar răbdarea să-şi aibă lucrare desăvârşită, pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi întregi, întru nimic ştirbiţi.
5. Şi dacă cineva din voi e lipsit de înţelepciune, s’o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate şi fără’nfruntare, şi i se va da.
6. Să ceară însă cu credinţă, întru nimic îndoindu-se, pentru că cel ce se îndoieşte e asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7. Omul acela să nu gândească el că va primi ceva de la Domnul:
8. om cu sufletu’n doi peri, nestatornic în toate căile sale.
9. Fratele cel smerit să se bucure întru înălţarea sa,
10. şi cel bogat întru smerenia sa, fiindcă el ca floarea ierbii va trece;
11. că soarele a răsărit odată cu arşiţa şi a uscat iarba, şi floarea ei a căzut şi frumuseţea chipului ei a pierit; aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.
12. Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc.
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: De la Dumnezeu sunt ispitit!, pentru că Dumnezeu e la adăpost de ispita răului şi El în Sine nu ispiteşte pe nimeni;
14. ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci când e tras şi momit de ea.
15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat; iar păcatul, odată săvârşit, odrăsleşte moarte.
16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei preaiubiţi:
17. toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la care nu există primenire sau umbră de schimbare.
18. El întru libera Sa voinţă ne-a născut prin cuvântul adevărului, pentru ca noi să fim un fel de pârgă a făpturilor Sale.
Din Evanghelia după Marcu (10, 11-16)
11. Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte”.
13. Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S’a supărat şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
15. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”.
16. Şi luându-i în braţe, Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Deși lucrurile lipsite de viață ale lumii acesteia nu ne oferă nicio satisfacție duhovnicească, noi ne „vindem” adeseori pe noi înșine lucrurilor sau oamenilor, dându-le puterea de a dispune de sufletele noastre – și nu de puține ori ne simțim abandonați sau răniți de către cei cărora le-am conferit o astfel de putere. Dacă vom simți nevoia de a fi apreciați de ceilalți, vom risca să-i împuternicim pe demoni să se folosească de această slăbiciune a noastră, iar ei ne vor împiedica să ne preocupăm de ceea ce are valoare veșnică.
Nevoia de a fi apreciați de ceilalți oameni ne poate de asemenea distrage atenția de la relația cu Dumnezeu. El trebuie să fie singurul Stăpân al sufletului nostru, deoarece duhurile rele se vor folosi de orice mijloace pentru a ne determina să ne simțim abandonați, neapreciați, neîndrăgiți de cei cărora le-am permis să ne guverneze sufletul. A-i invidia pe alții pentru faima lor ne va împiedica să-L slujim pe Dumnezeu. Desigur, e plăcut să fii apreciat pentru realizările proprii, dar nu cu prețul de a-ți pierde sufletul.
Dragostea lui Dumnezeu să ne fie suficientă, fiindcă numai relația cu El este o relație cu semnificații sempiterne, a cărei durată se măsoară cu veșnicia. Uneori este necesar să ne desprindem întru totul de ceilalți și să pătrundem într-un tărâm al liniștii. Acest exil de bunăvoie este retragerea duhovnicească ce ne poate ajuta să ne concentrăm asupra relației cu Dumnezeu. Astfel, ne vom simți împliniți și în relațiile noastre cu ceilalți, care vor deveni echilibrate, generoase, dătătoare de viață.
0 Comments