aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (11, 17-31)
17. Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la’ncercare; el, cel ce primise făgăduinţele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut,
18. el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi!
19. El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morţi; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar şi’n prefigurare.
20. Prin credinţă şi’n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau.
21. Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, şi s’a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul său, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23. Prin credinţă, când s’a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s’au temut de porunca regelui.
24. Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. alegând ca mai bine să’ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare;
26. mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos, fiindcă se uita’nainte, drept la răsplată.
27. Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit.
28. Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi.
30. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de şapte zile-au fost înconjurate.
31. Prin credinţă Rahab desfrânata n’a pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă cu pace primise iscoadele.
Din Evanghelia după Marcu (9, 42-52; 10, 1-2)
42. Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare.
43. Şi dacă mâna ta îţi devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât să ai amândouă mâinile şi să te duci în gheenă, în focul cel nestins,
44. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45. Şi dacă piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins,
46. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ţi este să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în gheena focului,
48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49. Că fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă se va săra cu sare.
50. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii!”
1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul.
2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Cu toate că, de la începutul lumii, majoritatea oamenilor n-a avut de ales, fiind obligată să depindă de cultivarea plantelor în grădini, a copacilor în livezi, pentru a-și putea pregăti mâncarea și a-și încălzi locuințele, dar și de creșterea vitelor pentru lapte și brânză, a găinilor pentru ouă, a purceilor pentru cârnați, noi trăim într-o perioadă în care, pentru cei mai mulți oameni, a fi complet independent este o imposibilitate. În zilele noastre, depindem de alții pentru procurarea majorității alimentelor și a combustibilului.
În copilărie, mai toții vecinii mei creșteau gărini și iepuri pentru consumul propriu, aveau grădini mari de legume, își coceau singuri pâinea. Astăzi, majoritatea oamenilor cumpără alimente semipreparate, care nu necesită timp îndelungat de pregătire. Pentru o prăjitură „de casă”, nu e nevoie decât să adăugăm ouă și apă peste un amestec de prafuri, să le punem în cuptor și să le garnisim cu o glazură dintr-un recipient de plastic. Cred că sunt foarte puțini cei care au pregătit vreodată o prăjitură de la început, au frământat aluatul pentru pâine de casă sau au cultivat legume în grădina proprie; și mai puțini sunt cei care adună ouă din cotețul cu găini. Pe scurt, am devenit o națiune dependentă.
Acestea ne ajută să conștientizăm faptul că, în calitatea noastră de creștini, [trebuie să] dorim o singură dependență, cea pe care o avem față de rugăciunea obștească, față de munca în colectivitate îndreptată spre un obiectiv comun – acela de a ne trăi viața în credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Interconectarea noastră ca mădulare ale Bisericii, Trupul lui Hristos, reprezintă o interdependență absolut crucială.
0 Comments