Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (4, 1-13)

1. Aşadar, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa de a intra întru odihna Sa, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că n’a mai prins-o din urmă.
2. Pentru că şi nouă ca şi lor ni s’a binevestit, dar lor cuvântul propovăduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece, în cei ce l-au auzit, el nu s’a unit cu credinţa.
3. Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s’a zis: Juratu-M’am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii,
4. fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a şaptea: Şi în ziua a şaptea S’a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale.
5. Dar aici, în acest loc, încă o dată: Întru odihna Mea nu vor intra!
6. Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s’a binevestit nu au intrat din pricina nesupunerii lor,
7. Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, astăzi, după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s’a spus mai’nainte: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile.
8. Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n’ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă.
9. Aşadar, poporului lui Dumnezeu i s’a lăsat o altă sărbătoare de odihnă.
10. Fiindcă cel ce a intrat întru odihna lui Dumnezeu s’a odihnit şi el de lucrurile lui, aşa precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Prin urmare, să ne străduim a intra întru acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă după aceeaşi pildă a neascultării.
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde pân’la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi este judecător al simţirilor şi al cugetelor inimii.
13. Şi’n faţa Lui nici o făptură nu-i ascunsă, ci toate sunt goale şi descoperite în ochii Celui căruia noi vom da socoteală.

Din Evanghelia după Luca (21, 12-19)

12. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu.
13. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;
14. puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde;
15. că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă.
16. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,
17. şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;
18. dar păr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Cuviosul Efrem din Philotheou descria trezvia drept „toporul care face să se cutremure copacii mari, lovindu-le rădăcinile; iar atunci când e lovită rădăcina, ea nu va mai crește la loc.” În iconomia războiului nevăzut, a acorda atenție gândurilor este o strategie esențială, absolut necesară celor ce doresc să aibă la dispoziție arme mai puternice decât armele vrăjmașului.

Sfântul Paisie Aghioritul scria următoarele despre consecințele lipsei de trezvie: „Atunci când sufletul nostru, din nepăsare, nu va veghea asupra gândurilor, el se va umple de gânduri murdare și viclene. Rezultatul va fi că oamenii vor începe să aibă probleme de natură psihologică, care încet-încet se vor multiplica. Unii, deși se vor afla față în față cu o astfel de situație, nu-și vor da seama ce li se întâmplă și, ca atare, nu vor fi în stare să-i mărturisească smerit părintelui duhovnic căderea lor. În schimb, vor porni în căutarea unei soluții <lumești>, solicitând opiniile unui medic psihiatru, care bineînțeles că le va prescrie medicamente… Singura soluție este să conștientieze problema și să se mărturisească părintelui duhovnic, iar apoi să-i urmeze cu smerenie povețele.”

Trezvia și rugăciunea lui Iisus sunt arme care se competează una pe cealaltă, deoarece rugăciunea neîncetată merge mână în mână cu trezvia și cu paza minții. O viață creștină fără trezvie este condamnată la un eșec total.