Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (8, 7-13)

7. Căci dacă acel prim „testament” ar fi fost fără cusur, nu s’ar fi căutat loc pentru un al doilea.
8. Or, ceea ce le zice le-o zice mustrându-i: Iată vin zile, zice Domnul, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda;
9. nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n’au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul.
10. Că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor, şi’n inima lor le voi scrie, şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor.
11. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: Cunoaşte-L pe Domnul!, fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân’la cel mai mare;
12. că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.
13. Dar zicând nou, l-a învechit pe cel dintâi. Iar ceea ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape-i de pieire.

Din Evanghelia după Marcu (8, 11-21)

11. Şi au ieşit fariseii şi au început să se ia cu El la întrebări cerându-I semn din cer, ispitindu-L.
12. Şi Iisus, suspinând în duhul Său, le-a zis: „Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevăr vă grăiesc că acestui neam nu i se va da semn!”
13. Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte.
14. Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi nu aveau cu ei în corabie decât o pâine.
15. Şi El le-a poruncit, zicând: „Luaţi aminte, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”
16. Şi ei cugetau între ei, zicând: „Spune asta fiindcă n’avem pâine…”.
17. Şi cunoscând Iisus, le-a zis: „Ce cugetaţi?: că n’aveţi pâine? Încă nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de împietrită vă este inima?
18. Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi. Nu vă aduceţi aminte?:
19. Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Iar ei au zis: „Douăsprezece”.
20. „Şi când cu cele şapte la cei patru mii, câte coşuri cu fărâmituri aţi luat?” Iar ei au zis: „Şapte”.
21. Şi le-a zis: „Încă nu pricepeţi?…”.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

De-a lungul timpului, am avut destui vizitatori aici, la mănăstire, care ne-au cerut să ne rugăm pentru ei să câștige la loterie, făgăduindu-ne că vor dona mănăstirii noastre. o bună parte din suma câștigată. Logica acestor persoane pare să fie că, din moment ce monahii vor avea și ei partea lor de câștig, Dumnezeu va fi deosebit de încântat să aranjeze în așa fel încât să iasă numerele pe care le vor juca ei, iar suma câștigată să fie, bineînțeles, cât se poate de substanțială. M-am gândit de multe ori că, dacă ar câștiga, ar fi în pericol să-și piardă sufletele, căzând în ispita de a-și lua cuvântul înapoi și a nu-și ține promisiunea făcută lui Dumnezeu.

Odată, m-am rugat să obțin o anumită slujbă, gândindu-mă că mi s-ar rezolva toate problemele dacă aș avea slujba aceea – m-aș fi putut muta într-un apartament mai spațios, aș fi putut cumpăra o mașină nouă, mi-aș fi putut achita toate facturile și n-aș mai fi avut nicio grijă.  Fiindcă n-am obținut mult râvnita slujbă, m-am întors la facultate și m-am înscris la cursuri de masterat, ceea ce a fost cel mai bun lucru pe care-l puteam face pentru viitorul meu.

Sfânta Scriptură ne învață cum să ne rugăm. În Faptele Apostolilor citim: pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi. – Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: «Că neam al Lui suntem şi noi» (17:27-28). Rugăciunea nu înseamnă a-I cere Domnului diferite lucruri, ea înseamnă a ne construi o relație personală cu El. Rugăciunea este o modalitate de a ajunge la inima lui Dumnezeu, unde vom afla pacea Lui, care covârșește orice minte (Flp. 4, 7). Rugăciunea este prilejul nostru de a ne demonstra dragostea pentru Dumnezeu, ca răspuns la marea Lui dragoste pentru noi.

Niciun prunc aflat în în grija unor părinți iubitori nu se preocupă de hrană, de îmbrăcăminte sau de siguranța lui, pentru că părinții lui știu că are neoie de acestea și-i dăruiesc tot ce-i trebuie de bunăvoie și cu mult drag. Tot așa face și Dumnezeu cu noi. Dacă avem încredere în iubirea lui Dumnezeu pentru noi, avem de asemenea încredere că nu e necesar să-I cerem nimic, ci doar să-L slăvim, să-L iubim și să ne încredințăm Lui. Întocmai oricărui copil iubit de părinții lui, suntem siguri de iubirea Lui. Nimic altceva nu contează.