Ce mare bun este, iubiților, citirea dumnezeieștior Scripturi! Ea ne face sufletul iubitor de înțelepciune, ea ne mută mintea la cer, ea ne face să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, ea ne face să nu ne minunăm de nimic din cele de aici, ea ne face ca mintea noastră să petreacă cu gândul numai la lumea cealaltă, ea ne face să săvârșim totul, căutând răsplata pe care o vom primi de la Stăpân și să înfruntăm cu multă râvnă ostenelile virtuții. Din citirea dumnezeieștilor Scripturi putem cunoaște bine grabnica purtare de grijă a lui Dumnezeu, bărbăția drepților, bunătatea Stăpânului și măreția răspăților. Din citirea dumnezeieștilor Scripturi putem să ne trezim spre râvnirea și imitarea iubirii de înțelepciune a bărbaților iluștri, să nu ne pierdem curajul în fața nevoințelor virtuții, ci să avem deplină încredere în făgăduințele lui Dumnezeu înainte de împlinirea lor. De aceea, vă rog, să citim cu multă râvnă dumnezeieștile Scripturi! Dacă vom citi des cele scrise în ele, ne vom îmbogăți și cunoștințele. Este cu neputință să rămâi fără de folos, când citești cu râvnă și mult dor dumnezeieștile cuvinte. Dacă nu avem om care să ne fie dascăl, atunci Însuși Stăpânul, intrând de sus în inimile noastre, ne luminează mintea, ne lămurește cugetul, face lumină în cele tăinuite, ne este dascăl al celor ce nu știm. Numai să vrem să facem tot ce depinde de noi. Să nu numiți pe nimeni dascăl pe pământ, spusu-ne-a Hristos. Deci, când luăm în mâini Sfânta Scriptură, să ne încordăm mintea, să ne adunăm gândurile și să alungăm din suflet orice gând lumesc. Așa să citim Scripturile! Cu multă evlavie, cu multă luare-aminte, ca să putem fi povățuiți de Sfântul Duh la înțelegerea celor ce sunt scrise și să culegem și mult folos din ele.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XXXV-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)

Despre citirea Sfintei Scripturi (23)