Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (5, 11-14; 6, 1-8)

11. Despre aceasta avem multe de spus, şi greu este de tâlcuit, pentru că voi v’aţi făcut greoi la auz.
12. Fiindcă voi, cei ce de multă vreme ar fi trebuit să fiţi învăţători, încă mai aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe întâile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13. Că tot cel ce se hrăneşte cu lapte e un nepriceput în cuvântul dreptăţii, fiindcă e prunc;
14. iar hrana tare e pentru cei desăvârşiţi, care prin sârguinţă au simţurile deprinse să deosebească binele şi răul.
1. De aceea, lăsând cuvântul de’nceput asupra lui Hristos, să ne îndreptăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte şi despre credinţa în Dumnezeu,
2. a învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi judecata veşnică.
3. Vom face-o şi pe aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
4. Fiindcă aceia care s’au luminat o dată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s’au făcut Duhului Sfânt
5. şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului ce va să vină
6. şi au căzut, cu neputinţă este ca ei să se înnoiască încă o dată spre pocăinţă, fiindcă ei pe seama lor înşişi Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.
7. Când un pământ bea ploaia ce-i vine adesea şi rodeşte ierburi folositoare celor pentru care-au fost lucrate, el binecuvântare de la Dumnezeu primeşte;
8. dar dacă face spini şi ciulini, atunci netrebnic se face şi-i aproape de blestem; iar sfârşitul îi este să ardă.

Din Evanghelia după Luca (21, 5-11, 20-24)

5. Şi pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis:
6. „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească”.
7. Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?”
8. Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei!
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând”.
10. Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie;
11. şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer.
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el
22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise.
23. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor.
24. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Să nu uităm că în epoca noastră sofisticată până și copiii suferă duhovnicește din cauza celor pe care le văd și le aud. Drept aceea se cere o purificare, iar ea nu poate fi săvârșită decât prin suferință trupească. Trebuie să înțelegeți că fericirea paradisiacă nu se dăruiește nimănui fără să se treacă prin suferință.                            (părintele Ambrozie de la Optina)

Dobândim mântuirea prin harul lui Dumnezeu nu numai prin fapte bune, ci și suferind cu răbdare diferite supărări, boli, nefericiri și nereușite. Iisus Hristos ne dă puterea necesară transformării lăuntrice și ne întărește pentru a reuși să trecem cu succes prin cele mai dificile situații de viață, dăruindu-ne pacea inimii, care nu se poate lua de la noi.

Raiul și iadul sunt legate de relația noastră cu Dumnezeu – ele ducând fie la îndumnezeire (theosis), fie la pieire și moarte veșnică. Raiul și iezerul cel de foc al iadului se află pe același tărâm, amândouă referindu-se la relația omului cu Dumnezeu, nu la două locuri sau la două spații diferite. Biserica Ortodoxă ne învață că Raiul și iadul aparțin aceleiași sfere – iadul nefiind o despărțire simbolică sau fizică de Dumnezeu, ci o ipostază aleasă de noi. Pentru cel ce-L urăște pe Dumnezeu, a fi în prezența Lui echivalează cu o suferință veșnică.

Concepțiile occidentale eronate cu privire la dimensiunea juridică a păcatului au distorsionat atributele suferinței și legătura ei cu păcatul. Potrivit doctrinei ortodoxe, fără suferință nu ne putem uni cu Crucea lui Hristos, iar atunci când ne luăm crucea și acceptăm suferința, Mântuitorul suferă împreună cu noi. Boala și suferința nu ne sunt date de un Dumnezeu punitiv și mânios fiindcă am păcătuit, ci sunt îngăduite de Dumnezeul nostru iubitor Care suferă alături de noi.