aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (4, 1-13)
1. Aşadar, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa de a intra întru odihna Sa, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că n’a mai prins-o din urmă.
2. Pentru că şi nouă ca şi lor ni s’a binevestit, dar lor cuvântul propovăduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece, în cei ce l-au auzit, el nu s’a unit cu credinţa.
3. Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s’a zis: Juratu-M’am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii,
4. fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a şaptea: Şi în ziua a şaptea S’a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale.
5. Dar aici, în acest loc, încă o dată: Întru odihna Mea nu vor intra!
6. Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s’a binevestit nu au intrat din pricina nesupunerii lor,
7. Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, astăzi, după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s’a spus mai’nainte: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile.
8. Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n’ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă.
9. Aşadar, poporului lui Dumnezeu i s’a lăsat o altă sărbătoare de odihnă.
10. Fiindcă cel ce a intrat întru odihna lui Dumnezeu s’a odihnit şi el de lucrurile lui, aşa precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Prin urmare, să ne străduim a intra întru acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă după aceeaşi pildă a neascultării.
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde pân’la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi este judecător al simţirilor şi al cugetelor inimii.
13. Şi’n faţa Lui nici o făptură nu-i ascunsă, ci toate sunt goale şi descoperite în ochii Celui căruia noi vom da socoteală.
Din Evanghelia după Luca (21, 12-19)
12. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu.
13. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;
14. puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde;
15. că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă.
16. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,
17. şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;
18. dar păr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Sexualitatea este un dar de la Dumnezeu, menit să ne facă să ne simțim bine, fiind dat cu un anumit rost; prin sexualitate, specia umană se înmulțește, iar actul sexual dintre soț și soție, prin care bărbatul și femeia devin un singur trup, are menirea de a-i uni întru iubire, apropiindu-i unul de celălalt. A folosi acest dar în orice alt mod înseamnă a nesocoti intențiile lui Dumnezeu.
Întrucât pornirile noastre sexuale sunt foarte puternice, este greu să le controlăm fără ajutorul unei experimentate călăuze duhovnicești. Într-o epocă în care exprimarea sexualității este percepută ca fiind dreptul fiecărei persoane, considerându-se că oamenii nu se vor simți împliniți dacă nu vor fi activi din punct de vedere sexual, a te menține cast este o adevărată cutezanță. Cum adică, din moment ce toată lumea desfășoară activități sexuale, să fie aceasta oare o greșală?
A fi selectiv în legătură cu poruncile dumnezeiești pe care trebuie sau nu să le respectăm este un punct de vedere lipsit de logică. Nu furăm, pentru că știm că este împotriva poruncilor lui Dumnezeu; nu ucidem, pentru că orice viață este prețioasă; dar cu toate acestea, unii dintre noi nu se sinchisesc deloc dacă poftesc la soția altuia sau dacă se culcă cu cineva pentru a-și satisface o plăcere sexuală. Având o asemenea atitudine, nici nu mai este de mirare dacă un copil nenăscut este aruncat la gunoi pentru că e considerat o consecință incomodă a unei seri de gratificație sexuală sau pentru că a crește un copil ar costa foarte mulți bani.
Sexualitatea este un dar sfânt oferit nouă de Dumnezeu. Pentru monahii celibatari este un dar pe care i-L returnează Domnului în semn de iubire din dorința de a se uni întru totul cu Părintele luminilor, iar pentru tinerii încă necăsătoriți, sexualitatea este un dar pus deoparte și păstrat pentru viața de cuplu, după căsătorie, pentru patul conjugal, unde soțul și soția se unesc unul cu celălalt cu binecuvântarrea Bisericii.
0 Comments