aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (5, 22-25; 6, 1-11)
22. Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat.
23. De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.
24. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor.
25. Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite, şi cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
1. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu.
2. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea învaţă-i şi porunceşte-le.
3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.
6. Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are.
7. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară;
8. Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.
9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare.
10. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.
Din Evanghelia după Luca (18, 15-17, 26-30)
15. Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
16. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
17. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
26. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie.
29. Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30. Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
La Sfânta Taină a Spovedaniei, preotul este martor al mărturisirii credinciosului adresată Domnului. După ce ne mărturisim, preotul, acționând în locul lui Hristos prin autoritatea Sa, rostește rugăciunea de dezlegare de păcate și astfel începe procesul de transformare a vieții credinciosului. Spovedania frecventă este necesară dacă dorim să ieșim biruitori din lupta împotriva păcatului; numai atunci când ne spovedim ne confruntăm cu realitatea firii noastre căzute în păcat și cu eul nostru lăuntric – și Îi cerem ajutor lui Dumnezeu pentru a ne învinge patimile.
Preotul ne poate călăuzi, ajutându-ne să punem la punct un „plan de bătălie”, prin intermediul căruia vom învăța să luptăm cu firea căzută și să biruim păcatul. Importanța spovedaniei se vădește în dificultatea de a învinge singuri păcatele ascunse; e posibil să trăim întreaga viață făcând abstracție de metehnele noastre atât timp cât nimeni nu știe de ele.
Având în vedere că toate păcatele, chiar și acelea pe care le ținem ascunse, sunt săvârșite împotriva întregului Trup al lui Hristos – deci împotriva Bisericii -, mărturisirea făcută în fața preotului, care este reprezentantul Bisericii, are o foarte mare importanță.
Descoperind că repetăm în mod invariabil aceleași păcate, este absolut necesar să avem un părinte duhovnicesc la care să mergem regulat pentru a ne mărturisi, întrucât el ne va ajuta să găsim diferite modalități de a ne feri de păcate. E indicat să ținem un jurnal personal în care să descriem detaliat eforturile noastre de a nu păcătui, pentru că astfel vom detecta cu mai multă ușurință tiparele de comportament care duc la năravurile și abaterile obișnuite, ajutându-ne să minimalizăm frecvența căderilor în păcat. E bine, de asemenea, să ne amintim că păcatul ne împiedică să mergem pe drumul spre sfințenie sau spre desăvârșire. Când suntem desăvârșiți, suntem așa cum Dumnezeu a intenționat să fim, având chipul și asemănarea Lui și câștigându-ne astfel moștenirea făgăduită de El.
Atunci când observăm că ne luptăm mereu cu aceleași păcate, să ne gândim că tot ce trebuie să facem e să ne încredințăm pe noi înșine lui Hristos, Care ne făgăduiește biruință asupra păcatelor. Sfințenia nu se reduce la ceea ce putem noi face – ea arată ce poate face Mântuitorul din noi.
0 Comments