Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât pe pământ și S-a întrupat în liniște și fără zarvă. Dar lumea n-a observat măreața lucrare înfăptuită de Dumnezeu. Oamenii erau ocupați fiecare cu treburile lui, atenția lor era îndreptată spre grijile zilnice și spre zgomotoasele întâmplări ale lumii. Roma își consolida stăpânirea asupra popoarelor și puterea de stat. Grecia dezvolta artele și se deda unei subtile înrobiri a cărnii. Popoarele orientale se străduiau să găsească în manifestările naturii răspunsuri la toate întrebările spiritului. Iudeii doreau fierbinte eliberarea de sub puterea străină și așteptau izbăvitorul în persoana lui Mesia – împăratul pământesc.

Însă treburile cotidiene nu-i mulțumeau pe oameni, chiar când aveau spor. Tot mai tare se auzea dorul duhului după adevăr și se simțea că lumea, împotmolită în deșertăciune și în vicii, se îndrepta spre pieire. Nu doar iudeii așteptau un izbăvitor, dar și cei mai vrednici dintre păgâni erau în așteptarea cuiva care să mântuie lumea de la pieire. Dar fiecare își închipuia în felul său venirea acestuia și, fiind ei înșiși trupești, nu se puteau gândi la ceva duhovnicesc. Nimeni nu aștepta un Mântuitor blând și smerit cu inima, acoperit nu de slavă pământească, ci cerească. Nu cu o putere din afară sau prin trufașă înțelepciune a venit să domnească, nu înfricoșând cu năluciri, ci în chip de rob a venit Mântuitorul, ca să ia asupra Sa păcatul lui Adam și povara omenească. N-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.

Potrivit cu aceasta, El Se naște în peșteră, într-un mărunt orășel, în care familia bogată doar în virtuți a săracului dulgher Iosif sosise pentru recensământ. Nimeni dintre pământeni nu-și închipuia că într-o asemenea sărăcie va apărea Izbăvitorul și că astfel va veni la oameni Cel ce împărățește peste toate făpturile. Și însuși voievodul lumii de atunci, diavolul, se văzu înșelat și nu Îl recunoscu pe Acela pe Care Îl pizmuise pe când încă era înger.

Păstorii îi auziră pe îngeri cântând venirea lui Hristos în trup – acei sărmani păstori din Bethleem, al căror singur izvor de înțelepciune era cartea deschisă a Înțelepciunii lui Dumnezeu, arătată în frumusețea zidirilor Sale, neatinse de păcătoasa mână omenească. Iar celeilalte părți a omenirii, care nu a auzit cântarea îngerească, prin lumina strălucitoare a stelei ce s-a aprins pe cer, cerul parcă din gură i-a vestit: Întru ale Sale a venit Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul. Cerul le-a vorbit tuturor celor care au cunoscut slava lui Dumnezeu. Dar numai regii –magi ce căutau să descopere în cer judecățile lui Dumnezeu și erau gata să meargă oriunde pentru a afla adevărul, au priceput glsaul cerului. Strângându-și comorile ca să le aducă  în dar nou-născutului Împărat, ei își lăsară tronurile, își părăsiră pământul natal și plecară neștiind încotro, urmând stelei care le arăta calea spre Împărăția cea veșnică. Și înțelepții-magi, depășind toate piedicile, mergeau pe cărările arătate de cer, lepădându-și voia lor proprie. Steaua i-a adus la Ierusalim, unde au văzut Cuvântul întrupat, pe Dumnezeu în trup, și s-au închinat Soarelui Dreptății. Iar lumea continua să freamăte în patimile ei.

Irod, auzind de nașterea veșnicului Împărat, căută să-L omoare; negăsindu-L, el ucise o mulțime de prunci, dar nu reuși să-L omoare pe Cel născut tainic în peșteră. Taina aceasta rămânea ascunsă pentru cei ce trăiau după stihiile lumii acesteia. Li se dezvăluia treptat doar inimilor curate, căutătoare a dreptății lui Dumnezeu, gata să lupte pentru adevăr, descoperindu-Se și acelora care voiau să-și curețe inima și erau gata să-și supună propria voie voii cerești.

Și a venit vremea când lumina de la Bethleem s-a întins peste toate marginile lumii. Astăzi va fi iarăși pace! Unii au fost gata să-L omoare pe Prunc și se străduiesc și azi să Îi șteargă numele, alții parcă nici nu-L observă. Dar El este printre noi, descoperindu-Se acelora care păzesc poruncile Lui și Îl caută cu toată inima lor. Iar steaua de la Bethleem iarăși strălucește nevăzut deasupra lumii, chemând toate popoarele și pe fiecare om în parte să-și ațintească privirea spre cer, sus să-și țină inima, să cadă la Noul-Născut și să se bucure cu bucurie mare, căci cu noi este Dumnezeu! Hristos S-a născut!

Sf. Ioan Maximovici