Dacă ai deprindere la păcate, pune-ți asupra ta teama de Dumnezeu și chinurile cele veșnice și vei birui cu adevărat.
Că nu este nicio osteneală a lăsa mânia față de cel ce te-a întristat pe tine.
Ce osteneală sau durere este a se ruga lui Dumnezeu, Celui ce ne dă, și a cere mulțime de bunătăți cu osârdie?
Ce osteneală este a nu vorbi urât niciunui om?
Ce împiedicare este a lepăda invidia și vrajba?
Ce osteneală este a iubi, adică, pe aproapele tău?
Ce greutate este a nu grăi cuvinte de rușine, a nu vorbi de rău și a nu defăima pe săraci?

Iar dacă postești, arată cu fapta.
Dacă vezi un sărac, miluiește-l.
De ai vrăjmaș, smerește-te.
De vezi pe aproapele sporind în bine, nu-l invidia.
De vei vedea femeie frumoasă la chip, întoarce-ți ochii de la dânsa, ca nu numai gura să se înfrâneze, ci și ochiul și auzul și picioarele și mâinile și toate mădularele trupului tău.
Și acestea făcând, te vei mântui în Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!