Ați văzut că este cu putință să plecăm de aici cu leac potrivit pentru fiecare necaz ce tulbură inima omenească? Ați văzut că putem scutura de pe noi orice tristețe și că nu ne pot zdrobi necazurile ce cad peste noi? De aceea, vă rog, veniți des la biserică și fiți cu luare-aminte la citirea dumnezeieștilor Scripturi. Nu numai când sunteți aici, dar și când sunteți acasă, luați în mâini dumnezeieștile cărți și primiți cu râvnă folosul cuprins în ele. Mare este câștigul ce ni-l dau ele! Mai întâi, prin citirea Scripturilor, ni se îmbogățește limba; apoi, sufletul se întraripează și se înalță; se luminează cu lumina Soarelui dreptății; scapă, totodată, de vătămarea gândurilor rele și se bucură de tihnă și liniște multă. Ceea ce este hrana trupească pentru menținerea tăriei noastre trupești, aceea este pentru suflete citirea dumnezeieștilor Scripturi. Este hrană duhovnicească; întărește cugetul, face puternic sufletul, îl face mai tare și mai înțelept și nu-l lasă să alunece spre patimi rușinoase, îi dă aripi ușoare și, ca să spun așa, îl mută la cer. Vă rog să nu disprețuiți un câștig atât de mare! Când suntem acasă, să ne sârguim să citim cu luare-aminte dumnezeieștile Scripturi; iar când suntem aici, să nu ne cheltuim timpul stând la taifas și vorbind deșertăciuni, ci să ne îndreptăm gândurile noastre pentru cele ce am venit, să fim cu luare-aminte la cele ce se citesc, ca să plecăm acasă cu mai mare câștig. Dacă este vorba să veniți aici ca să vă pierdeți timpul vorbind vrute și nevrute, fără să plecați acasă cu vreun câștig, atunci ce folos? Nu-i oare o prostie ca cei care se duc la iarmaroacele cele lumești să se silească să ia din iarmaroc, la întoarcerea acasă, tot ce le trebuie și să dea bani pentru ce iau, iar cei care vin la iarmarocul acesta duhovnicesc să nu-și dea nicio silință să ia ceva din cele ce le sunt de folos, să le pună în suflet și așa să se întoarcă acasă? Și asta mai cu seamă când n-au nici nevoie să cheltuiască bani, ci le trebuie numai râvnă și minte încordată. Deci, ca să nu fim mai răi decât cei care se duc la iarmaroc, să ne sârguim să avem mare grijă și să fim cu mintea trează, ca să plecăm de aici așa de încărcați încât să avem nu numai pentru noi, ci de dat și altora, ca să putem pune pe calea cea dreaptă și pe femeie, și pe slugi, și pe vecini, și pe prieteni, și chiar pe dușman. Așa sunt învățăturile cele duhovnicești! Se dau îndeobște tuturor, fără nicio deosebire; deosebirea vine atunci când cineva ascultă învățăturile cu mintea încordată și cu zel clocotitor; atunci îl întrece pe cel de alături de el.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XXIX-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)

Despre citirea Sfintei Scripturi (22)