aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (1, 3-10)
3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S’a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac rău de acum, după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru,
5. Căruia fie-I slava în vecii vecilor. Amin!
6. Sunt uimit că de la Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, voi treceţi atât de repede la altă evanghelie;
7. nu că este alta, ci numai că sunt unii care vă tulbură şi vor să strice Evanghelia lui Hristos.
8. Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v’ar propovădui altceva decât ceea ce v’am binevestit noi, să fie anatema!
9. Aşa cum v’am spus-o mai înainte, v’o spun din nou şi acum: Dacă cineva vă propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi primit, anatema să fie!
10. Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? sau oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n’aş fi rob al lui Hristos.
Din Evanghelia după Luca (9, 37-44)
37. Şi a fost că în ziua următoare, când s’au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă.
38. Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat, zicând: „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am;
39. şi iată că un duh necurat îl apucă şi deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
40. Şi m’am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”.
41. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic!, până când voi fi cu voi şi vă voi răbda?… Adu-l aici pe fiul tău!”
42. Şi pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit şi l-a zgâlţâit. Iar Iisus a certat duhul cel necurat şi l-a vindecat pe copil şi i l-a dat tatălui său.
43. Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi în timp ce toţi se minunau de toate câte le făcea, El le-a zis ucenicilor Săi:
44. „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor”.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
O parte a problemei protestanților de a accepta venerarea sfinților izvorăște din încrederea lor într-o abordare întemeiată exclusiv pe texte din Sfânta Scriptură. Astfel de texte reprezintă norma creștină în majoritatea dezbaterilor teologice protestante.
Biserica Ortodoxă își întemeiază abordarea sa pe închinarea noastră și pe învățăturile doctrinare referitoare la Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Deoarece Biblia provine din tradiția orală, vie a Bisericii, Sfânta Scriptură poate fi corect înțeleasă numai din interiorul vieții bisericești. Pe scurt, înțelegerea noastră se bazează pe învățăturile ortodoxe așa cum au fost ele transmise dintotdeauna.
Biserica Ortodoxă proclamă ca dogmă predaniile care sunt în vigoare de secole. Aceste predanii, ca și formele de închinare, nu datează din vremurile apostolice, pentru că ele funcționau și pe atunci, fiind transmise ca învățături și practicate în acele vremuri. Biserica noastră este catolică (universală) pentru că și astăzi este la fel cum era dintru începuturile istoriei sale. Atunci când interpretăm Biblia, noi ne sprijinim pe Sfânta Tradiție.
O altă chestiune de luat în discuție este felul în care interpretează protestanții conceptul de Hristos ca „singurul mijlocitor” între Dumnezeu și oameni. Ideea protestantă pornește de la premisa că „mijlocitor” înseamnă „mediator, intermediar”. Dar aici este vorba despre ceva mult mai profund. Hristos Domnul nu este numai un mijlocitor, ci reprezintă reconcilierea dintre Dumnezeu și umanitate în realitatea unirii ipostatice dintre Dumnezeu și oameni în persoana Sa. Sensul etimonului latin mediare – sursa de proveniență a termenului „mediator” sau „mijlocitor” – este de a așeza la mijloc; desigur, Hristos este singurul nostru mediator în sens etimologic, dar nu și singurul nostru mijlocitor.
Nu-i așa că acum vă este clar de ce interpretarea protestantă a Bibliei a greșit direcția și nu reușește să atingă esențialul? Odată ce vom înțelege acest fapt, întregul argument protestant împotriva mjlocirii sfinților își va pierde atât pertinența, cât și viabilitatea.
0 Comments