Să nu trecem cu ușurință pe lângă cele scrise în dumnezeiasca Scriptură, ci să urmărim comoara ascunsă în ele, fie că este vorba de catalog de nume, fie că este vorba de istorisirea unui fapt. De aceea și Hristos spunea: Cercetați Scripturile. Nu întotdeauna putem găsi dintr-odată înțelesul celor scrise, ci este nevoie de multă cercetare ca să nu ne scape nimic din cele aflate în adâncul lor. Dacă numai numele firii omenești, adică numele de om, ne-a fost ieri temei de atât folos, ce câștig nu vom avea de vom citi cu luare-aminte și cu mintea trează fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură? Avem un Stăpân iubitor de oameni; când ne vede că ne îngrijim, că ardem de dorul înțelegerii dumnezeieștilor cuvinte, nu ne mai lasă să avem nevoie de altcineva, ci îndată ne luminează mintea, ne dăruiește lumina Lui și, potrivit iscusitei Lui înțelepciuni, pune în sufletul nostru învățătura cea adevărată. De aceea, ca să ne îndemne spre lucrul acesta și să ne facă și mai râvnitori, a fericit pe cei ce au o astfel de râvnă, zicând: Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Uită-te la înțelepciunea Dascălului! Prin această fericire nu numai că ne-a îndemnat, dar prin cuvintele cei ce flămânzesc și însetează de dreptate ne-a învățat cu câtă râvnă se cuvine să pornim spre cercetarea duhovniceștilor cuvinte. După cum cei flămânzi – ne spune Domnul – se grăbesc nespus de iute la mâncare, iar cei arși de multă vreme de sete se apropie repede de băutură, tot așa și noi, ca și cum am fi flămânziți și însetați, trebuie să ne apropiem de învățătura cea duhovnicească. Unii ca aceștia sunt vrednici nu numai de fericiri, ci și de dobândirea celor dorite. Se vor sătura, adică se vor umple, li se va împlini dorința lor duhovnicească.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XXIV-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)

Despre citirea Sfintei Scripturi (21)