Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4, 16-18; 5, 1-10)

16. De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă’n prisosinţă, veşnică plinătate de slavă,
18. nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice.
1. Fiindcă noi ştim că dacă acest cort – locuinţa noastră pământească – se va desface, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri.
2. Că’ntru aceasta şi suspinăm, întru dorul de a ne îmbrăca pe deasupra cu locuinţa noastră cea din cer,
3. astfel încât, după ce vom fi fost îmbrăcaţi cu ea, să nu fim găsiţi goi.
4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina, ci pe deasupra să ne îmbrăcăm cu cealaltă, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Carele ne-a dat nouă arvuna Duhului.
6. Aşadar, întotdeauna plini de încredere şi ştiind noi că petrecând în trup suntem departe de Domnul,
7. căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere…,
8. avem încredere, şi mai degrabă vrem să plecăm din trup şi să petrecem lângă Domnul.
9. De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să-I fim bineplăcuţi Lui.
10. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Din Evanghelia după Luca (7, 2-10)

2. Iar un sutaş avea un serv pe care-l preţuia şi care, bolnav, era pe moarte.
3. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, rugându-L să vină şi să-i vindece servul.
4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el;
5. că iubeşte neamul nostru; şi sinagoga, el ne-a zidit-o”.
6. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.
7. De aceea nici pe mine nu m’am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, şi servul meu se va tămădui.
8. Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face”.
9. Iar Iisus, auzind acestea, S’a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis către mulţimea care venea după El: „Vă spun Eu vouă că nici în Israel n’am aflat atâta credinţă!”
10. Şi când cei trimişi s’au întors acasă, l-au găsit pe serv sănătos.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Deși nu putem dobândi viața veșnică prin faptele noastre bune decât dacă ni le înlesnește Hristos, pentru că nimeni nu poate face binele decât cu puterea Lui, să ținem seama de faptul că, fără fapte bune, credința este moartă. E necesară o transformare lăuntrică pentru a intra în Împărăția cerurilor, ceea ce înseamnă că trebuie să conlucrăm cu Domnul la mântuirea noastră.

Vestea bună este că Dumnezeu ne pune la dispoziție mijloacele prin care să putem avea o viață activă, o viață marcată de fapte bune care să ne ducă la sfințenie. Hristos a făcut ce trebuia El să facă, iar nouă ni se cere să cpnlucrăm cu Duhul Sfânt, Care ne dă harul necesar transformării noastre lăuntrice.

Această transformare are loc în inimă, deoarece inima nu este doar un organ fiziologic, ci centrul duhovnicesc la ființei omenești, omul creat după chipul lui Dumnezeu, cel mai adânc și adevărat eu, sau templul lăuntric în care se poate intra numai prin jertfă și moarte, în care se săvârșește misterul unirii dintre dumnezeiesc și omenesc.

Mijloacele prin care transformarea aceasta poate avea loc sunt conferite de Dumnezeu prin biserica Sa. Spovedindu-ne și împărtășindu-ne adesea, vom beneficia de merindele necesare pentru a efectua călătoria spre inima Domnului nostru și pentru a dobândi asemănarea cu El – primind astfel vrednicia de a trăi alături de El în veci de veci.