aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Coloseni a Sf. Ap. Pavel (3, 1-25; 4, 1-4)
1. Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, pe cele de sus căutaţi-le, acolo unde este Hristos şezând de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe pământ;
3. căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este împreună cu Hristos ascunsă’n Dumnezeu.
4. Când Hristos, viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi împreună cu El vă veţi arăta întru slavă.
5. Prin urmare, ucideţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta cea rea şi lăcomia – care este închinare la idoli –,
6. din pricina cărora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării,
7. întru care şi voi aţi umblat odinioară, pe când trăiaţi în ele.
8. Acum însă şi voi pe toate să le lepădaţi: mânia, întărâtarea, răutatea, blasfemia, cuvântul neruşinat din gura voastră.
9. Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme ce v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi laolaltă cu faptele lui,
10. şi v’aţi îmbrăcat cu cel nou, care spre cunoaştere se reînnoieşte după chipul Celui ce l-a zidit.
11. Acolo nu este elin şi iudeu, tăiere’mprejur şi netăiere’mprejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul întru toţi.
12. Aşadar, ca nişte sfinţi şi iubiţi aleşi ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de’ndurare, de bunătate, de smerenie, de blândeţe, de’ndelungă-răbdare,
13. îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unul altuia dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; aşa cum Hristos v’a iertat vouă, tot astfel şi voi.
14. Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru iubire, care este legătura desăvârşirii.
15. Şi’n inimile voastre să domnească pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi ca să fiţi un singur trup; şi fiţi mulţumitori.
16. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, în laude şi’n cântări duhovniceşti.
17. Şi orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, pe toate să le faceţi în numele Domnului Iisus, prin El mulţumindu-I lui Dumnezeu-Tatăl.
18. Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, aşa cum se cuvine întru Domnul.
19. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi amarnici faţă de ele.
20. Copiilor, întru toate ascultaţi-i pe părinţii voştri, căci aceasta este bineplăcut Domnului.
21. Părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască.
22. Robilor, întru toate ascultaţi-i pe stăpânii voştri cei după trup, nu cu slujire doar de ochii lumii, cu gândul de a plăcea oamenilor, ci întru curăţia inimii, temându-vă de Domnul;
23. orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni,
24. ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; slujiţi-I Domnului Hristos;
25. căci cel ce face nedreptate îşi va primi nedreptatea; şi părtinire nu poate fi.
1. Stăpânilor, daţi-le robilor voştri ce este drept şi potrivit, ştiind că şi voi aveţi Stăpân în ceruri.
2. Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire,
3. rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să-i deschidă cuvântului nostru o uşă spre a grăi taina lui Hristos pentru care sunt eu în lanţuri,
4. ca s’o arăt aşa cum trebuie să grăiesc.
Din Evanghelia după Luca (9, 44-50)
44. „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor”.
45. Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.
46. Şi le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?”
47. Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine
48. şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare”.
49. Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi”.
50. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi”.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Toți suntem înconjurați de personaje fictive, inventate de scenariști de film, de agenți publicitari sau chiar de noi înșine. Neștiind care este firea noastră cea adevărată, în calitate de fii ai lui Dumnezeu, continuăm să trăim ca niște personaje fictive, fără să conștientizăm țelurile cărora le suntem meniți – cele alese de Dumnezeu pentru noi. Atunci când vom înceta a ne mai bizui pe propia noastră bunătate și a ne mai amăgi cu gândul că nu avem nevoie de Dumnezeu, vom fi în stare să ne concentrăm întreaga atenție asupra descoperirii adevăratului nostru eu.
În limba greacă, sensul originar al termenului ipocrit era actor. Necunoașterea propriei firi reprezintă cauza pentru care atât de mulți dintre noi trăim ca și cum am fi actori pe o scenă; în rest, dacă am fi cinstiți cu noi înșine despre noi înșine, ne-ar fi frică de ce am putea vedea înlăuntrul nostru. Adevărata cunoaștere de sine are loc atunci când suntem dispuși să-L lăsăm pe Hristos să intre în viața noastră. Continuând să trăim confortabil în spatele unei măști autoamăgitoare, vom fi mulțumiți să ne ducem viața într-o lume trupească și să considerăm că fericirea se compune din distracții și petreceri, acumularea de averi și bogății, plăceri fizice, mâncare și băutură, achiziționare de vile elegante, îmbrăcăminte luxoasă și sofisticată.
Ajungem să gândim ca un agent de publicitate de la Hollywood, pentru care confecționarea de măști cât mai ingenioase este o preocupare esențială. Pe de altă parte, ne e teamă că nu vom mai fi interesanți dacă ne vom manifesta religiozitatea în mod deschis, fără să înțelegem că nu austeritatea forțată și lipsurile materiale ne vor apropia de Dumnezeu, ci supunerea față de Iisus Hristos și dragostea pentru El sunt cele ce ne vor conferi libertatea de a fi noi înșine, cei adevărați. Această cale nouă spre adevărata noastră fire ne va umple de o bucurie negrăită și de o pace statornică a inimii.
0 Comments