aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Coloseni a Sf. Ap. Pavel (1, 18-23)
18. Şi El este Capul trupului, al Bisericii, El, Care este Începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi întru toate.
19. Căci în El a binevoit „Dumnezeu” să sălăşluiască toată plinătatea
20. şi prin El pe toate’ntru El să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, pace făcând prin El, prin sângele crucii Sale.
21. Şi pe voi, cei ce oarecând în faptele voastre cele rele eraţi înstrăinaţi şi vrăjmaşi cu mintea,
22. acum El prin moarte v’a împăcat în trupul Său de carne, pentru ca înaintea Lui să vă înfăţişeze sfinţi, fără prihană şi nevinovaţi,
23. dacă într’adevăr rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei pe care-aţi auzit-o, cea care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi al cărei slujitor făcutu-m’am eu, Pavel.
Din Evanghelia după Luca (8, 22-25)
22. Şi a fost că într’una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului”. Şi au plecat.
23. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie.
24. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!…”. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s’a făcut linişte.
25. Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?” Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
În această societate pluralistă în care trăim, mulți ortodocși au familiile lor persoane care nu împărtășesc credința ortodoxă. Uneori acești membri ai familiei nu sunt nici măcar creștini practicanți, așa că ortodocșii trebuie să facă eforturi foarte mari pentru a păstra în familiile lor tradițiile și practicile credinței ortodoxe. Perioada postului [Paștilor] este deosebit de dificilă din acest punct de vedere, fiindcă, în timp ce ortodocșii mănâncă mâncăruri de post, ceilalți membri ai familiei consumă ouă, carne și lactate. Până și rugăciunile dinaintea meselor zilei sunt anevoioase și greu de spus în fața comesenilor din familie care nu-s credincioși. Ce să mai zicem de programul de familie în diminețile de Duminică, atunci când unii membri ai familiei vor să meargă la plajă, iar noi, ortodocșii, avem nevoie să mergem la biserică, să participăm la Sfânta Liturghie!
Dificultatea de a fi devotat față de credința ta sporește atunci când membrii familiei au sentimente antireligioase. Am avut un unchi a cărui ostilitate față de religie era atât de puternică încât le interzicea mătușii mele și verilor mei să meargă la biserică. Chiar și în fața unei atitudini dictatoriale, există totuși mulți creștini ortodocși care se luptă din greu să-și trăiască credința într-un mediu care le obstrucționează viața duhovnicească. De pildă, numeroși șefi sau directori nu le permit angajaților lor creștini ortodocși să-și ia liber în zilele când sunt sărbători religioase, nici la praznicele mari, cum ar fi ziua Nașterii Mântuitorului Hristos.
Când Îl purtăm pe Hristos în suflet, nu trebuie să le permitem celorlalți să ne împiedice a ne practica credința. Deși nu e necesar să-i confruntăm în mod direct cu importanța credinței noastre, e bine totuși să ne amintim exemplul primilor creștini, care erau atât de dăruiți credinței și lui Hristos încât preferau să sufere martiriul mai degrabă decât să-și renege credința sau să-și compromită convingerile creștine.
0 Comments