Să învățăm să ne îngrijim de virtute; să ne străduim mult să bineplăcem lui Dumnezeu. Să nu ne fie o scuză nici grija de acasă, nici grija de soție [sau de soț], nici grija de copii, nici altceva! Să nu socotim că ne sunt de ajuns aceste griji spre a ne îndreptăți trândăvia și nepăsarea vieții noastre. Să nu rostim acele cuvinte reci și nefolositoare și să spunem: Sunt mirean, am soție și trebuie să am grijă de copii. Cei mai mulți au obiceiul să grăiască așa când îi rog să se ostenească să facă fapte de virtute sau să se străduiască să citească dumnezeieștile Scripturi. Nu-i treaba mea, îmi spun aceștia, m-am lepădat oare de lume? Sunt oare călugăr? Ce spui, omule? Numai călugării au datoria să placă lui Dumnezeu? Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, vrea ca toți să fie virtuoși. Ascultă ce spune prin profetul care zice: Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul din calea lui şi să fie viu. (Iezechiel 33:11) Spune-mi, a fost oare pentru dreptul Noe o piedică în calea virtuții traiul împreună cu soția sau grija de copii? Nu, vă rog, să nu ne înșelăm singuri, ci cu cât suntem mai mult prinși de aceste griji, cu atât mai mult să primim leacurile citirii dumnezeieștilor Scripturi.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XXI-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)