aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Filipeni a Sf. Ap. Pavel (1, 27-30; 2, 1-4)
27. Numa’ să vă purtaţi în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi cu tărie într’un singur duh, într’un singur suflet luptându-vă împreună pentru credinţa Evangheliei,
28. fără ca’ntru ceva să vă înfricoşaţi de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, dar pentru voi, de mântuire; şi aceasta, de la Dumnezeu.
29. Căci de dragul lui Hristos vi s’a dat vouă nu numai să credeţi în El, dar şi să pătimiţi pentru El,
30. ducând aceeaşi luptă pe care-aţi văzut-o la mine şi’n care-acum auziţi că sunt.
1. Aşadar, dacă e vreun îndemn în Hristos, dacă e vreo mângâiere a iubirii, dacă e vreo împărtăşire a Duhului, dacă e vreun dor şi vreo îndurare,
2. împliniţi-mi bucuria de a gândi la fel, de a avea aceeaşi iubire, un singur suflet, aceeaşi cugetare.
3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci’ntru smerenie unul să-l socotească pe altul mai de cinste decât pe el însuşi.
4. Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare şi spre ale altora.
Din Evanghelia după Luca (6, 17-23)
17. Şi coborând împreună cu ei, a stat într’un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe toţi îi vindeca.
20. Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
21. Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi râde.
22. Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele.
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau profeţilor.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Am ieșit dintr-o perioadă istorică în care toți spuneam: Vorbeşte, Doamne, că robul Tău Te aude! (1 Regi 3, 9) și am intrat într-o altă perioadă, în care spunem: Ascultă, Doamne, că robul Tău vorbește! Cultura noastră [americană] s-a îndrăgostit nebunește atât de mult de importanța eului, încât am început să idolatrizăm câștigurile și împlinirile personale. Aflându-ne într-o căutare intensă a obiectelor materiale ale acestei lumi, am uitat adevărurile esențiale pe care strămoșii noștri le considerau de la sine înțelese. Am uitat importanța de a trăi într-un mod altruist, pentru binele absolut al tuturor oamenilor, și ne limităm țelurile la acumularea de cât mai multe câștiguri materiale personale. Am uitat importanța de a asigura bunăstarea generațiilor următoare, îngrijindu-ne de mediul înconjurător în care vor trăi ele, dar și preocupându-ne de transmiterea credințelor și sistemului de valori care se află la temelia unei societăți civilizate. Copiii noștri nu mai învață nimic despre sistemul de valori bazat pe conceptul creștin potrivit căruia fiecare acțiune a noastră trebuie să fie guvernată de un adevăr.
Sistemul nostru educațional i-a aruncat pe tineri în brațele unui relativism moral care îi abandonează, fără cârmă și fără cârmaci, într-o lume mustind de opțiuni imorale. Nu-i învățăm pe copiii noștri semnificația unei vieți altruiste, care preconizează ca pe primul loc să se afle binele tuturor, nu binele personale; neînvățându-i acest lucru esențial, ne dovedim incapabili de a le pune la dispoziție copiilor temelia pe care să-și structureze viețile în lumina Sfintelor Evanghelii. Programele televizate deosebit de agresive, jocurile video pline de violență, accesul neîngrădit la pornografia online, filmele abundând de scene cu conotații sexuale cât mai explicite și episoade de o brutalitate cumplită agresează națiunea ca o armată de dușmani năpustiți asupra noastră pentru a ne distruge – iar noi nu suntem în stare să acționăm în niciun fel. Ca națiune, ne aflăm sub un puternic asalt duhovnicesc și parcă nici nu realizăm acest lucru. Neatinse, armele noastre duhovnicești sunt prăfuite, în timp ce noi ne exprimăm speranțe de prosperitate națională și declarăm că situația este din ce în ce mai bună, deși nu facem nimic pentru a ne pregăti tinerii să câștige, să iasă biruitori. Relativismul domnește, adevărul a fost uitat, iar națiunea noastră se află pe marginea prăpastiei, lipsită de puterea de a face față unei teribile ofensive duhovnicești pe care nici măcar n-o înțelege.
0 Comments