aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (4, 27-30; 5, 10)
27. Căci scris este: Veseleşte-te, tu, cea stearpă, tu, care nu naşti! Izbucneşte şi strigă, tu, care nu ai durerile naşterii: că mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat.
28. Iar noi, fraţilor, potrivit lui Isaac suntem fii ai făgăduinţei.
29. Dar precum atunci cel ce se născuse după trup îl prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.
30. Dar ce zice Scriptura?: Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul celei libere.
10. În privinţa voastră eu am încredere, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel care vă tulbură îşi va purta osânda, oricine ar fi el.
Din Evanghelia după Marcu (6, 54-56; 7, 1-8)
54. Şi ieşind ei din corabie, de’ndată L-au recunoscut.
55. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi s’au pornit să-I aducă bolnavii pe paturi, acolo unde auzeau că este El.
56. Şi oriunde intra, în târguri sau în oraşe sau în sate, puneau pe cei bolnavi la răspântii şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vindecau.
1. Atunci s’au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
2. Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;
3. fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile;
4. şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor.
5. Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?”
6. Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;
7. dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora”.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
În viață există perioade când ni se pare că Dumnezeu e distant față de noi sau chiar absent. De obicei, acestea sunt perioadele când credința noastră e slăbită și când ne străduim din răsputeri să credem că Dumnezeu nu ne-a uitat sau poate chiar ne întrebăm dacă Dumnezeu există cu adevărat. În tradiția creștină din Occident, astfel de perioade se numesc deseori „nopțile întunecate ale sufletului”. Dumnezeu pare foarte îndepărtat de noi, iar noi ne luptăm să ne păstrăm credința.
În astfel de perioade, să ne amintim că Dumnezeu este mai aproape de noi decât propria noastră respirație; așa-zisa Lui „absență” e doar o impresie. Domnul se folosește de aceste perioade de timp pentru a ne determina să ne consolidăm relația cu El. Când ni se pare că s-a îndepărtat de noi, El procedează la fel ca un părinte care îl învață pe copilul lui să meargă singur; îl așază în picioare și se deplasează la câțiva metri distanță de el, încurajându-l să facă primii pași singur. Dacă, totuși, copilul se clatină sau se împiedică și e gata să cadă, părintele e pregătit să-l sprijine – însă acei primi pași făcuți de copil de unul singur sunt de mare folos pentru evoluția lui ulterioară.
De fiecare dată când va fi necesar să lucrăm la relația noastră cu Dumnezeu, harul Lui ne va întări, ajutându-ne să ne maturizăm în cele ale credinței. Evoluția duhovnicească nu poate avea loc dacă noi nu vom simți nevoia prezenței lui Dumnezeu, pentru că El nu ne va forța nici să-L căutăm, nici să-L chemăm. Conștientizarea prezenței lui Dumnezeu în viața noastră va fi dobândită prin strădanii mari – dar, atât timp cât noi vom face ceea ce trebuie, harul Lui se va revărsa din belșug asupra noastră.
0 Comments