aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (3, 15-22)
15. Fraţilor, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.
16. Or, făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi Seminţiei sale. Nu se zice: şi „seminţiilor” – ca de mai multe, ci ca de una singură: şi Seminţiei tale, ceea ce înseamnă: Hristos.
17. Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos nu-l desfiinţează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, aşa încât ea să desfiinţeze făgăduinţa.
18. Că dacă moştenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduinţă; Dumnezeu însă prin făgăduinţă i-a dăruit lui Avraam moştenirea.
19. Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Urmaşul Căruia I s’a dat făgăduinţa; şi a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor.
20. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este Unul.
21. Atunci, este legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Doamne fereşte! Că dacă s’ar fi dat o lege care să poată da viaţă, dreptatea ar veni, într’adevăr, din lege.
22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credinţa în Iisus Hristos făgăduinţa să fie dată celor ce cred.
Din Evanghelia după Marcu (6, 7-13)
7. Şi i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8. Şi le-a poruncit ca pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani în cingătoare;
9. ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
10. Şi le zicea: „În orice casă veţi intra, în ea să rămâneţi până ce veţi pleca din locul acela.
11. Şi dacă într’un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo scuturaţi-vă praful de sub picioare, spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă grăiesc: În ziua judecăţii, mai uşor le vor fi Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia”.
12. Şi plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască.
13. Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Biserica este Trupl lui Hristos și, prin însăși natura ei, nu poate fi o instituție izolată. Cu toate acestea, noi, credincioșii ortodocși, nu reușim să ne apropiem unii de ceilalți. Sărutarea pe care ne-o dăm unii altora atunci când ne întâlnim este un mod de a evita izolarea ce predomină în societatea în care trăim. A-i săruta mâna preotului este un alt mod de a fi apropiați; la fel sunt agapele din fiecare Duminică, când pregătim cafele și le oferim celorlalți credincioși, însoțite de prăjiturele, sau luăm masa de prânz împreună și socializăm după Sfânta Liturghie ori participăm la slujbe în timpul săptămânii.
O plimbare cu mașina afară din oraș, cu copiii, în după-amiezele de Duminică, cu telefoanele mobile închise, ascultând muzică la radio, este o modalitate minunată de a ne reconecta periodic cu membrii familiei. Dacă-i vom lua și pe bunici cu noi la picnic în aer liber, îi vom obișnui pe copii cu valorile tradiționale de familie; altădată, copiii se pot juca împreună cu verii lor într-un parc sau într-o poiană unde are loc picnicul familial; astfel de picnicuri pot crea legături de familie care vor dura toată viața.
Când ați stat ultima dată de vorbă cu un membru mai vârstnic al familiei dvs., rugându-l să vă povestească secrete de familie sau întâmplări interesante din tinerețe? Ce mod minunat de a reînnoda relații afectuoase cu bunicii, unchii sau mătușile noastre, arătându-le că prețuim experiențele lor de viață! În acest fel, copiii noștri vor afla că nu s-au născut într-un pustiu, ci că aparțin unei linii genealogice de oameni interesanți și vrednici de a fi rememorați. Sunt uimit de fiecare dată când mă gândesc cât de mult au contribuit bunicii mei la modelarea caracterului și a personalității mele; ei sunt o parte autentică din omul care-am devenit. Nu e vorba aici doar de genele moștenite de la ei, ci de întreaga istorie a familiei. Unele aspecte ale personalității mele, de exemplu, sunt ale străbunicului meu, iar pasiunea de a-mi umple biroul de acasă cu fotografii, icoane și obiecte de colecție am moștenit-o de la bunicii mei.
Pentru a construi și consolida relațiile de familie și de apropiere cu ceilalți credincioși din parohie e nevoie de multă dăruire din partea noastră. Ar fi absolut minunat dacă fiecare familie ar rezerva două ore în fiecare seară, timp în care ar sta de vorbă împreună, fără televizor, fără telefoane mobile sau fixe; apo ar încheia seara respectivă cu rugăciunile de seară rânduite de ani și ani, înălțate tot împreună, cu dragoste, în fața icoanelor.
0 Comments