aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (2, 21; 3, 1-7)
21. Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar.
1. O, Galateni fără minte, cine v’a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca’ntr’o icoană pe Hristos răstignit?
2. Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-aţi voi Duhul, sau prin ascultarea credinţei?
3. Atât de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, isprăviţi acum în trup?
4. În zadar aţi pătimit voi atâtea? – şi de-ar fi doar în zadar!
5. Aşadar, Cel ce vă dă vouă Duhul şi face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi aţi ascultat de chemarea credinţei?;
6. aşa cum Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s’a socotit lui aceasta ca dreptate,
7. să ştiţi, prin urmare, că ei, cei născuţi din credinţă, aceia sunt fii ai lui Avraam.
Din Evanghelia după Marcu (6, 1-7)
1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.
2. Şi fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, se mirau şi ziceau: „De unde are el acestea? Şi ce este înţelepciunea care i s’a dat, ca şi minuni să se facă prin mâinile lui?
3. Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, şi fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile lui aici la noi?” Şi se poticneau întru El.
4. Şi Iisus le zicea: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa lui”.
5. Şi n’a putut să facă acolo nici o minune, decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6. Şi Se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur, învăţând.
7. Şi i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Trăim într-o epocă în care membrii unei familii nu mai iau cina împreună, iar copiii stau în camerele lor, unde se uită la televizor, joacă jocuri pe computer și scriu sms-uri prietenilor lor. Oamenii merg în cafenele sau cofetării cu prietenii lor, dar odată ajunși acolo, încep și ei să trimită sms-uri altor prieteni sau vorbesc la telefonul mobil. Am devenit un popor pentru care conviețuirea s-a transformat în izolare.
Îmi amintesc când mă duceam în vizită la bunica mea: dacă intram în bucătărie, aparatul de radio era deschis, iar dacă intram în sufragerie, era televizorul deschis – deși bunica nu era atentă nici la ce se spunea la radio, nici la televizor. Suferea de singurătate și sunetele îi țineau companie. Cu tate acestea, când avea musafiri, închidea amândouă aparatele, și radioul și televizorul. În prezent, când merg la credincioșii mei în vizite pastorale, trebuie să-i rog să închidă televizorul pentru a putea sta de vorbă cu ei în liniște.
Oamenii nici nu-și dau seama că în casa lor au intrat niște intruși odată cu programele televizate pe care le urmăresc aproape fără întrerupere cât timp stau acasă. Așa s-au obișnuit, spun ei. Mulți soți sunt uimiți să afle că soțiile lor au inițiat procedurile de divorț, pentru că nu conștientizează că, de câțiva ani, nu mai exista niciun fel de comunicare între ei.
Copiii nu mai sunt supravegheați de părinți în privința temelor pentru școală, întrucât părinți au încredere în ei; însă copiii, în loc să-și facă temele, se uită la filme pe computer și scriu sms-uri prietenilor lor.
Chiar și în viața noastră duhovnicească suntem izolați unii de alții. Multe persoane cred că e mai bine să se roage singure. Rareori înțeleg importanța rugăciunilor făcute împreună cu familia și cu prietenii, alături de cele care se desfășoară în timpul Sfintelor Liturghii, deoarece, pentru ei rugăciunea este o chestiune personală care nu poate fi împărtășită cu alții decât uneori, în ocazii speciale.
Distracțiile, diferite forme de amuzament, petrecerile ocupă un loc central în viața noastră, înlocuind vizitele pe care le făceam vecinilor sau prietenilor. Îmi aduc aminte de zilele când familiile stăteau pe terasele caselor în nopțile fierbinți de vară, sorbind limonadă și salutându-le cu câte un vecin care se plimba pe stradă să se mai răcorească. Acum terasele au fost înlocuite cu verande construite în spatele caselor unde nu ne mai vede nimeni. Au pierit raporturile de bună vecinătate, prietenie și apropiere sufletească între vecini: între noi domnesc izolarea și înstrăinarea față de semenii noștri.
0 Comments