aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (2, 6-10)
6. Dar cei ce par a fi ceva – oricine-ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului –, cei ce par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic,
7. ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiaţi împrejur
8. – căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii’mprejur a lucrat şi prin mine la neamuri –
9. şi cunoscând harul ce mi-a fost dat, Iacob şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, ne-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtăşie, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,
10. numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m’am şi străduit să fac.
Din Evanghelia după Marcu (5, 22-24, 35-43; 6, 1)
22. Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare
23. şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască”.
24. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea.
35. În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?”
36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!”
37. Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob.
38. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
39. Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme”.
40. Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila.
41. Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi”, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!”
42. Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire.
43. Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce.
1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Cel ce nu-și lasă gândul să alunece spre abundență sau spre neajuns, ci și-l îndreaptă spre punctul din mijloc, spre virtute, este un om cinstit în inima sa.” Virtutea se cuvine să fie exersată. Așa cum cei ce doresc să ajungă pianiști își concentrează întreaga atenție și energie asupra clapelor pianului și a pieselor muzicale, tot astfel trebuie să ne exersăm și noi virtuțile pe care dorim să ni le însușim.
Sfântul Ioan Casian ne îndemna să facem toate eforturile posibile pentru „a dobândi prin smerenie darul cel bun al cumpătării, ce ne poate păzi nevătămați de excese din amândouă părțile. Căci, așa cum spun Părinții, necumpătările de amândouă părțile sunt la fel de vătămătoare – atât abuzul postului, cât și al îmbuibării, abuzul de somn și abuzul de veghe, și altele precum acestea”.
Să alegem calea de mijloc, calea împărătească, fără a ne lăsa cuprinși de indiferență sau nepăsare față de credința ortodoxă și fără a polariza pe extreme, adoptând atitudini de strictețe și severitate excesivă. Dacă vrem să trăim în duhul învățăturilor ortodoxe, să nu ne solidarizăm cu vremurile actuale, nici să nu ne fixăm ca țintă inflexibilitatea și rigurozitatea excesivă.
Să ne străduim să avem o viață echilibrată, evitând extremele și excesele de orice fel; să lăsăm cumpătarea să ne conducă credința și modul în care o trăim. Căutând să dobândim virtuțile creștine, să pășim cu smerenie, demnitate și încredere pe calea împărătească, avându-L pe Hristos Domnul drept unitate de măsură, călăuză și însoțitor.
0 Comments