Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (1, 1-10, 20-23)

1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl Care L-a înviat pe El din morţi,
2. şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei:
3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S’a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac rău de acum, după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru,
5. Căruia fie-I slava în vecii vecilor. Amin!
6. Sunt uimit că de la Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, voi treceţi atât de repede la altă evanghelie;
7. nu că este alta, ci numai că sunt unii care vă tulbură şi vor să strice Evanghelia lui Hristos.
8. Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v’ar propovădui altceva decât ceea ce v’am binevestit noi, să fie anatema!
9. Aşa cum v’am spus-o mai înainte, v’o spun din nou şi acum: Dacă cineva vă propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi primit, anatema să fie!
10. Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? sau oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n’aş fi rob al lui Hristos.
20. Iar în cele ce vă scriu, iată o spun înaintea lui Dumnezeu că nu mint.
21. După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei.
22. Şi după faţă le eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea;
23. ci ele doar auziseră că „cel ce ne prigonea pe noi odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea”;

Din Evanghelia după Marcu (5, 1-20)

1. Şi au venit în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor.
2. Şi de’ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat
3. care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri,
4. pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească;
5. şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s’a închinat.
7. Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!…”.
8. Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din om!”
9. Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?” Şi I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, că suntem mulţi”.
10. Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut.
11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea.
12. Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei”.
13. Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe stâncă’n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare.
14. Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s’a întâmplat.
15. Şi s’au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s’au înfricoşat.
16. Iar cei care au văzut le-au povestit ce s’a făcut cu demonizatul şi despre porci.
17. Şi ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor.
18. Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul.
19. Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit”.
20. Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Spre deosebire de îngeri, care sunt în întregime ființe spirituale, noi sălășluim într-o lume materială. Pentru a fi pe deplin echilibrați trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu atât în trup, cât și în suflet. Această învățătură esențială pentru credința noastră creștină este în același timp o afirmație a naturii sacramentale a lumii materiale în care trăim. Mulțumită acestui adevăr, icoanele au un rol fundamental în istoria creștinismului, întrucât ele proclamă realitatea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu întrupat.

Icoanele care o înfățișează pe Sfânta Fecioară ni-L arată pe Pruncul Iisus cu piciorușele goale pentru a ne aminti că El a pășit pe pământ printre noi, oamenii. El, Logosul dumnezeiesc, prin care a fost creat tot ce există, a consimțit să Se întrupeze și să trăiască printre noi. El a unit dumnezeirea Lui cu omenitatea noastră – pentru ca noi să putem fi icoane ale Domnului.

Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut, a trăit, a murit și a înviat din morți în această lume materială. A frânt pâinea cu ucenicii Lui, a mâncat pește cu prietenii Lui și l-a invitat pe Toma să-I atingă rana din coastă după învierea Sa din morți. Majoritatea minunilor pe care le-a făcut au fost vindecări fizice.

Mulțumită întrupării lui Hristos nu trebuie să ne rugăm numai în gând. Faptul că ne putem ruga în fața icoanelor și că putem admira cu ochii larg deschiși frumusețea creației lui Dumnezeu ne așază întreaga alcătuire omenească, trup și suflet, în lumea materială în care ne-am născut. Această caracteristică fizică a rugăciunii ne conectează cu adevăratul nostru eu, format din trup și suflet – iar Dumnezeu Se apleacă spre noi și ne îmbrățișează. A ne desprinde de lumea fizică, a ține ochii închiși, nu ne va aduce mai aproape de Dumnezeu.

Icoanele ne ajută în chip minunat să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, fiindcă ele constituie punți care ne poartă spre Hristos și verigi de legătură cu Sfânta Fecioară și cu sfinții. Desigur, asta nu înseamnă că icoanele sunt indispensabile, întrucât și atunci când stăm pe vârful muntelui sau când mergem de-a lungul țărmului mării putem contempla măreția și frumusețea creației lui Dumnezeu și dragostea Lui pentru noi, oamenii – copiii Lui. Atât frumusețea unei icoane, cât și splendoarea creației lui Dumnezeu pot fi ferestrele prin care putem privi spre veșnicie.