aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (13, 3-13)
3. de vreme ce voi căutaţi o dovadă că’ntru mine grăieşte Hristos, Cel ce nu este slab faţă de voi, ci puternic întru voi.
4. Că deşi a fost răstignit în virtutea slăbiciunii, El, dimpotrivă, este viu în virtutea puterii lui Dumnezeu. Că şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
5. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, puneţi-vă la’ncercare; sau cumva voi nu recunoaşteţi că Hristos Iisus este întru voi? în afară numai dacă sunteţi ne’ncercaţi.
6. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem ne’ncercaţi.
7. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca voi să nu săvârşiţi nimic rău; nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte ne’ncercaţi.
8. Că noi putere nu avem împotriva adevărului, ci pentru adevăr.
9. Fiindcă ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta o şi cerem în rugăciune: desăvârşirea voastră.
10. Pricina pentru care vă scriu acestea nefiind de faţă este ca, atunci când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, şi nu spre dărâmare.
11. Încolo, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi.
12. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează.
13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.
Din Evanghelia după Marcu (4, 35-41)
35. Şi în ziua aceea, când s’a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe ţărmul celălalt”.
36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie aşa cum era; că erau şi alte corăbii cu El.
37. Şi s’a făcut furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
38. Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, ţie nu-ţi este grijă că pierim?”
39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi i-a spus mării: „Taci! potoleşte-te!” Şi vântul a încetat şi s’a făcut linişte mare.
40. Şi le-a zis lor: „De ce sunteţi aşa de fricoşi? Încă n’aveţi credinţă?”
41. Şi frică mare i-a cuprins şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
În calitate de creștini trebuie să credem că bunăstarea noastră se află în mâinile lui Dumnezeu și să recunoaștem că viața noastră, deși marcată de greutăți și lupte, este o călătorie preergătoare vieții veșnice ce va să fie. Dat fiind că această călătorie nu e lipsită nici de necazuri și durere, nici de griji și anxietate, e foarte posibil să cedăm în fața tensiunilor și să adoptăm o atitudine defetistă, plină de scepticism, comportându-ne ca și cum n-ar exista nicio speranță pentru noi.
Atitudinea noastră și felul în care vorbim, cuvintele pe care le alegem, reflectă starea noastră de sănătate sufletească, indicându-ne parametrii sensibilității. Dacă suntem înclinați să ne plângem de viața pe care o ducem sau de oamenii de care suntem înconjurați, este puțin probabil să fim pregătiți să alegem o direcție pozitivă atunci când va trebui să optăm pentru o cale sau alta.
Felul în care relaționăm cu ceilalți are un efect deosebit atât asupra vieții lor, cât și asupra vieții noastre. Dacă vom face un efort să fim optimiști și să ne trăim viața animați de credință și nădejde, cei din jur vor beneficia de această atitudine a noastră și vor fi mai echilibrați din punct de vedere sufletesc. Dacă ne vom lăsa cuprinși de frică și anxietate, nu vom realiza nimic constructiv; ne vom demobiliza și-i vom demobiliza și pe cei din jurul nostru. Dacă vom începe să vedem nuami aspectele negative ale existenței, această pozițienu va face decât să înrăutățească orice situație de viață. Abordarea vieții din perspectiva defetismului, a neîncrederii, este un mod absolut sigur de a fi învins în cele din urmă: „temutu-m’am de spaimă, şi iat-o, stă deasupră-mi; de ceea ce mi-e frică, aceea-mi stă’nainte” (Iov 3, 25).
Marele rege Solomon spunea: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi o vreme pentru orice mişcare de sub cer… o vreme este să deşiri şi o vreme să coşi, o vreme este să taci şi o vreme să vorbeşti” (Ecclesiastul 3, 1, 7). O atitudine negativă nu contribuie cu nimic la promovarea vieții, ci atrage moartea. Singura modalitate de a tămădui inimile oamenilor este să primim cu bucurie tot ce ni se întâmplă. În timp ce o atitudine negativă reflectă un suflet care are nevoie de vindecare, o atitudine optimistă și plină de bucurie este ca apa pe o plantă însetată: ea va aduce roade pentru toți cei din jur.
0 Comments