aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (12, 10-19)
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare…
11. Devenit-am nebun lăudându-mă; voi m’aţi silit; căci se cuvenea ca voi să mă vorbiţi de bine, pentru că eu întru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte dintre apostoli, cu toate că nu sunt nimic.
12. Semnele apostolului s’au arătat la voi întru toată răbdarea, în semne, în minuni şi’n puteri.
13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, fără numai că eu nu v’am fost povară? Iertaţi-mi această nedreptate!…
14. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi; şi nu vă voi fi povară, că nu pe ale voastre le caut, ci pe voi. Fiindcă nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15. Iar eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre. Şi dacă eu vă iubesc mai mult, fi-voi oare iubit mai puţin?
16. Dar fie, nu eu v’am împovărat; dar, fiind viclean, v’am prins cu meşteşug…
17. Am tras eu foloase de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit, şi împreună cu el l-am trimis pe fratele. A tras oare Tit vreun folos de la voi? N’am umblat noi în acelaşi duh? N’am călcat noi pe aceleaşi urme?
19. Vi se pare că de mult ne apărăm faţă de voi? Dar noi în faţa lui Dumnezeu grăim, întru Hristos; şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
Din Evanghelia după Marcu (4, 10-23)
10. Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă.
11. Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole,
12. ca privind să privească şi să nu vadă, şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte”.
13. Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele?
14. Semănătorul seamănă cuvântul.
15. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numa’ ce-l aud, că vine de’ndată Satana şi ia cuvântul semănat în ei.
16. Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de’ndată cu bucurie,
17. dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar pân’la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc.
18. Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul,
19. dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, acestea înăbuşă cuvântul şi-l fac neroditor.
20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută”.
21. Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic?
22. Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei.
23. Cel ce are urechi de auzit, să audă!”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Este important să ne amintim că Dumnezeul nostru nu ne-a creat ca pe niște marionete, ci ca pe niște persoane înzestrate cu libertatea de a răspunde sau nu la invitația Lui de a intra în comuniune cu El. Eu am avut posibilitatea de a avea experiența prezenței lui Dumnezeu grație libertății dăruite mie de un Dumnezeu iubitor Care a intrat în legătură cu mine din mare mila Lui și cu negrăita Lui iubire. Eu, ca și oricine altcineva, simt prezența lui Dumnezeu prin întâlnirea cea plină de bucurie și înfiorare cu Hristos Domnul în timp ce particip la celebrarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii.
Simt prezența lui Dumnezeu când ascult o mărturisire sinceră și asist la revărsarea harului asupra penitentului care se căiește de păcatele sale. Simt prezența lui Dumnezeu când particip la uimirea oglindită pe fețele studenților care aud pentru prima dată despre teologia mistică a Ortodoxiei. Simt prezența lui Dumnezeu în timpul vizitei pe care o fac unei doamne vârstnice care a mers de-a lungul vieții ei alături de Dumnezeu. Simt prezența lui Dumnezeu când aud chicotelile unui copil îmbrățișat de bunica lui. Sunt martorul prezenței lui Dumnezeu atunci când îl privesc pe părintele meu duhovnic și când mă aflu în compania fraților mei din obștea mănăstirii. Simt prezența lui Dumnezeu când slujesc Sdânta Liturghie împreună cu arhiepiscopul meu și cu frații mei preoți și diaconi. Simt prezența lui Dumnezeu în orele dimineții când îmi fac pravila de rugăciune în chilia mea.
Simt prezența lui Dumnezeu când privesc răsăritul și asfințitul soarelui. Simt prezența lui Dumnezeu când privesc un trandafir proaspăt cules și valurile mării care ating țărmurile. Simt prezența lui Dumnezeu când gust porumbul de pe tulpină. Simt prezența lui Dumnezeu când aud cum toarce motanul nostru Hammi, în timp ce-l țin brațele mele. În sfârșit, simt prezența lui Dumnezeu în solitudinea sufletului meu.
0 Comments