aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (11, 5-21)
5. Dar eu socotesc că’ntru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte dintre apostoli.
6. Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în ştiinţă; dimpotrivă, întru totul am arătat-o între voi toţi.
7. Sau făcut-am oare un păcat că, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca voi să vă înălţaţi, în dar v’am binevestit Evanghelia lui Dumnezeu?
8. Am prădat alte Biserici primind de la ele plată ca să vă slujesc pe voi. Şi’n vreme ce eram la voi şi’n lipsuri, nimănui nu i-am făcut supărare,
9. fiindcă lipsurile mele le-au împlinit cu prisosinţă fraţii veniţi din Macedonia. Şi’ntru toate m’am păzit să vă fiu povară, şi mă voi păzi.
10. Pe adevărul lui Hristos care este’n mine, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaiei!
11. De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu.
12. Dar ceea ce fac, voi mai face, ca să tai prilejul celor ce ar pofti un prilej de-a fi găsiţi aidoma nouă în ceea ce se laudă.
13. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni care-şi iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Şi nu-i de mirare, de vreme ce însuşi Satana îşi ia chip de înger al luminii;
15. aşadar, nu-i mare lucru dacă şi slujitorii lui îşi iau chip de slujitori ai dreptăţii; al căror sfârşit va fi după faptele lor.
16. O spun din nou: Să nu mă creadă cineva că sunt nebun; – iar de nu, luaţi-mă aşa, ca pe un nebun, ca să mă laud şi eu puţin –.
17. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca întru nebunie, întru această stare de lăudăroşenie;
18. de vreme ce mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu.
19. Pentru că voi bucuros îi răbdaţi pe cei nebuni, voi, cei ce sunteţi înţelepţi!
20. Căci răbdaţi dacă cineva vă robeşte, dacă vă înfulecă, dacă vă jefuieşte, dacă vă priveşte cu semeţie, dacă vă loveşte peste faţă.
21. O spun spre ruşinea noastră, ca şi cum noi am fi fost slabi… Dar în orice ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie –, voi îndrăzni şi eu!:
Din Evanghelia după Marcu (4, 1-9)
1. Şi iarăşi a început Iisus să înveţe lângă mare; şi s’a adunat la El mulţime foarte multă, aşa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulţimea toată era lângă mare, pe uscat.
2. Şi multe lucruri îi învăţa în parabole; şi în învăţătura Sa le spunea:
3. „Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
4. Şi pe când semăna el, o parte din seminţe a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
5. Şi altă parte a căzut pe loc pietros, unde n’avea pământ mult, şi a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc;
6. şi când s’a ridicat soarele s’a ofilit şi, pentru că nu avea rădăcină, s’a uscat.
7. Altă parte a căzut între spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi roade nu a dat.
8. Şi altele au căzut în pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roadă şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută”.
9. Şi zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Imediat ce vom afla despre suferința unei persoane pe care o cunoaștem, să începem să ne rugăm pentru acea persoană cu toată sinceritatea, cu lacrimi, știind că fratele nostru sau sora noastră se chinuiește, lovit(ă) de deznădejde. Noi, creștinii, se cuvine să știm că rugăciunile de mijlocire pentru un om bolnav, atunci când sunt rostite cu dragoste și cu atenție nedezmințită, atrag intervenția Sfântului Duh, Care vindecă trupurile și aduce liniștea sufletească atât de necesară persoanei chinuite de suferință.
Dacă aveți un vecin sau un coleg de serviciu care vă disprețuiește și e copleșit de ură, rugați-vă pentru el – nu ca să ajungă să vă simpatizeze, ci pentru a se elibera de mânia și ura care-i otrăvesc viața. Dacă aveți o rudă care nu poate să spună nimic frumos despre dumneavoastră, rugați-vă pentru ea, cerându-I Domnului s-o elibereze de păcatul clevetirii și să-i umple inima de înțelegerea faptului că, fiind o persoană valoroasă, nu trebuie să-și întineze meritele coborându-se la un nivel nedemn. Dacă există persoane care vă sunt antipatice, rugați-vă cât mai mult pentru ele, știind că sentimente de adevărată afecțiune la adresa lor vor apărea în sufletul vostru drept răspuns la rugăciunile sincere pe care le veți așeza la picioarele Mântuitorului.
Nu numai monahii trebuie să înalțe rugăciuni de mijlocire pentru cei suferinzi, ci fiecare creștin rugător, fiindcă ele sunt componentele necesare vieții fiecărui creștin ortodox și un mod minunat de a ne aminti că suntem toți copiii lui Dumnezeu, conectați întreolaltă.
0 Comments