aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (5, 10-15)
10. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.
11. Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să-i înduplecăm pe oameni; lui Dumnezeu însă Îi suntem binecunoscuţi; şi nădăjduiesc că binecunoscuţi suntem şi’n conştiinţele voastre.
12. Căci nu vă spunem din nou cine suntem, ci vă dăm vouă prilej să vă lăudaţi cu noi, ca să aveţi ce răspunde acelora care se laudă cu ceea ce se vede şi nu cu ceea ce este în inimă;
13. că dacă ne-am ieşit din fire, a fost pentru Dumnezeu; iar dacă suntem cumpăniţi la minte, e pentru voi.
14. Căci dragostea lui Hristos ne ţine, pe noi, cei ce socotim că dacă unul a murit pentru toţi, iată că toţi au murit.
15. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care pentru ei a murit şi a înviat.
Din Evanghelia după Marcu (1, 9-15)
9. Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S’a botezat în Iordan de către Ioan.
10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El.
11. Şi glas s’a făcut din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”.
12. Şi îndată Duhul L-a scos în pustie.
13. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau.
14. După ce Ioan a fost întemniţat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu
15. şi zicând: „Plinitu-s’a vremea şi împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Prin însăși natura ei, mântuirea este obștească. Aprigul individualism pe care-l descoperim într-o mare parte dintre doctrinele care se declară a fi „creștine” se află în opoziție cu înțelegerea ortodoxă a credinței. Ca Trup al lui Hristos, Biserica este locul unde ne unim cu Hristos, integrându-ne astfel în obștea comunitară. Cuvântul grecesc ecclesia înseamnă a fi chemat într-o comunitate autentică. Numai în Biserică are loc conectarea transformării noastre personale cu interacțiunea dintre noi și ceilalți credincioși, semenii noștri împreună-rugători.
În accepțiunea modernă, ecclesia se referă la Biserică și la rolul ei de spital duhovnicesc, locul unde primim vindecarea împărtășită nouă de Hristos Domnul. Acest adevăr este demonstrat de chemarea Sfintei Scripturi de a ne afla în pace cu frații și surorile noastre înainte de a primi Sfintele Taine. Ni se cere să ne iertăm unii pe alții, să-i iertăm pe ceilalți așa cum vrem și noi să fim iertați, iar apoi Hristos ne cere chiar să-i iubim pe vrăjmașii noștri.
Credința creștină nu poate fi trăită într-un vid, căci transformarea noastră lăuntrică presupune a ne lucra mântuirea împreună, în obștea din care facem parte. Până și mărturisirea păcatelor noastre are loc în comunitatea obștească, deoarece de fiecare dată când păcătuim, păcătuim împotriva întregului Trup al Bisericii. Când primim Trupul și Sângele Domnului, nu primi doar Trupul și Sângele Lui, ci ne împărtășim de asemenea cu întregul Său Trup, care este Biserica.
La botezul nostru nu mai suntem definiți ca simpli indivizi, ci ne unim cu întreaga obște de credincioși într-un singur trup. Drept aceea, credincioșii ortodocși înțeleg că Hristos Domnul, cu Care ne unim, se găsește în comunitatea Bisericii Ortodoxe.
0 Comments