aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4, 1-12)
1. Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiţi, nu pierdem din curaj,
2. ci ne-am dezis de ascunzişurile ruşinii, nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuţi oricărei conştiinţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu.
3. Iar dacă şi Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier,
4. în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu.
5. Căci nu pe noi înşine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus.
6. Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoştinţa slavei lui Dumnezeu întru faţa lui Hristos Iisus.
7. Comoara aceasta însă o avem în vase de lut, pentru ca această covârşitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, şi nu de la noi.
8. Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu deznădăjduiţi;
9. prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
10. totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11. Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
Din Evanghelia după Matei (24, 13-28)
13. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea ceea ce s’a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citeşte, să înţeleagă –,
16. atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi;
17. cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă;
18. iar cel din ţarină să nu se’ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
19. Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea!
20. Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.
21. Că mare necaz va fi atunci, cum n’a mai fost de la’nceputul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
22. Şi dacă zilele acelea nu s’ar fi scurtat, nici un trup n’ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi.
23. Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeţi.
24. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v’am spus-o dinainte.
26. Aşadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în cămări!, să nu credeţi.
27. Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Atunci când ne adresăm lui Dumnezeu cu cererile noastre, să avem grijă ca rugăciunile să nu fie o formă de târguială. Dumnezeu ne cunoaște neajunsurile înainte ca noi să-I cerem ceva, așa încât felul nostru de a-L aborda, încercând să ne târguim cu El, ține de firea umană căzută. Dacă dorim să ne vindece de o boalăcare ne-a lovit sau să ne ajute într-o situație legată de bani, ar trebui să-L rugăm mai întâi să ne dea puterea și răbdarea de a îndura ce a hotărât El să ni se întâmple.
Domnul știe ce ne trebuie, așa că, dacă nu primim ce-I cerem, se cuvine să încetăm a-I mai cere acele lucruri. Este mai important să dobândim liniște sufletească și putere duhovnicească. Cu cât vom învăța să avem mai multă răbdare și încredere în Dumnezeu, cu atât mai câștigați vom fi în cele din urmă. Mai degrabă decât să ne ținem scai de El, cerându-I întruna să ne dea ce ni se pare nouă că ne trebuie, să căutăm mai întâi Împărăția Lui.
Cea mai minunată rugăciune este: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul/ păcătoasa!”, știind că unirea cu El este finalitatea supremă. Centrul vieții noastre de rugăciune să nu fie nici sănătatea desăvârșită, nici banii, nici diverse alte lucruri – nici chiar fericirea pământească.
Ne va fi de mai mult folos dacă vom căuta mai întâi pacea lăuntrică și vom învăța să avem încredere în Dumnezeu pentru toate celelalte. El ne iubește și dorește să ajungem la cunoașterea adevărului pentru a moșteni Împărăția cerurilor. Odată ce-am dobândit o inimă smerită și așezată în pace, ne vom strădui să-I împlinim poruncile și să-L iubim din tot sufletul și cu toată ființa. Atunci vom avea o relație cât se poate de autentică cu El, întemeiată pe dragoste, nu pe o târguială infantilă.
0 Comments